Intoleranța față de lactoză

Intoleranța față de lactoză

sursa foto: todoparabeve.blogspot.com

Toți știm că cea mai bună hrană pentru bebeluș este laptele de mamă. Acesta conține o mulțime de elemente diferite (cam vreo 400, după ultimele cercetări) care sunt esențiale pentru dezvoltarea copilului. Printre aceste elemente se regăsesc lipide, proteine, vitamine și minerale, fermenți, anticorpi și multe altele. Laptele matern este imposibil de reprodus sau de imitat, deoarece acesta este o substanță vie, numită și sânge alb.

Lactoza

Unul din cele mai importante componente ale laptelui matern este zahărul laptelui matern sau  lactaza. Acesta conferă un gust plăcut laptelui matern și asigură 40% din nevoile energetice ale copilului. Lactoza care nu este scindată în intestin, migrează mai departe și stimulează crearea bacteriilor precum Lactobacillus bifidus. Aceste bacterii asigură aciditatea mediului intestinal, astfel protejându-l de bacteriile patogene, ciuperci și paraziți. Cu cât mai multă fermentație are loc, cu atât mai multe gaze apar. Formarea gazelor la copiii alăptați este o normă.

Potențialele probleme cu lactoza

Dacă activitatea fermentului lactaza este scăzută sau în general lipsește (această stare este denumită insuficiența de lactază), lactoza devine mâncare pentru bacteriile care se înmulțesc în intestinul subțire, cât și în acel gros, formând un mediu favorabil bacteriilor și micro-organismelor. Drept urmare, apare diluarea scaunelor, formarea gazelor și a durerilor de burtă. Apariția unui scaun foarte acid poate afecta mai departe pereții intestinului. Insuficiența de activitate a lactazei poate conduce și la o adăugare proastă în greutate a bebelușului.

Simptome

Insuficiența de lactază poate fi suspectată în cazul următoarelor simptome:

1. Scaun lichid (deseori aproape spumos și acid) care poate fi des - 8 -10 ori în 24 de ore sau să fie foarte rar, sau doar cu  stimulare (mai mult este caracteristic pentru copiii hrăniți artificial și care au insuficiență de lactază).

2. Copil agitat în timpul sau după hrănire.

3. Balonare

4. În cazurile mai grave de insuficiența de lactază, copilul ia prost în greutate sau chiar pierde din ea.

5. Regurgitările abundente.

Copilul are, de regulă, un apetit bun, începe să sugă cu poftă, dar după câteva minute plânge, lasă pieptul, ridică picioarele la burtă. Scaunul este frecvent, galben, acid și spumos. Dacă prelevăm un eșantion din scaun într-un recipient de sticlă, putem observa o stratificare a acestuia, o parte fiind mai densă iar alta lichidă. Trebuie de menționat că atunci când se folosesc scutece de unică folosință, partea lichidă este absorbită de scutec, deci această divizare a scaunului poate să nu fie observată.

Analize pentru depistarea insuficienței de lactază

Există câteva tipuri de analize pentru a depista insuficiența de lactază, din păcate nici una dintre acestea nu este analiza ideală, care ar putea duce la un diagnostic sigur și care să nu fie traumatizantă pentru copil.

1. Cel mai sigur mod de a confirma insuficiența de lactază este biopsia intestinului subțire. Aceasta constă în prelevarea eșantioanelor de celule superficiale ale intestinului subțire pentru a determina nivelul de activitate a lactazei. Este o metodă foarte rar folosită, din motive evidente, deoarece implică anestezie generală, introducerea unor instrumente în intestinul copilului, etc.

2. Curba lactozei. Pe stomacul gol se administrează o doză de lactoză și se face analiza sângelui de mai multe ori pe durata unei ore. La modul ideal, aceeași analiză se face și cu o doză de glucoză, iar apoi curbele se compară. Totuși, aplicarea acestei metode de analiză este destul de greu realizabilă la sugari, din cauza că aceștia trebuie să fie înfometați mai întâi, apoi analiza sângelui repetată este dezagreabilă, iar administrarea lactozei produce simptome dureroase pentru bebeluși. Medicii occidentali pun sub semnul întrebării eficacitatea și veridicitatea acestei analize, pentru că se întâlnesc, deseori, rezultate false.

3. Testul la hidrogen. Se măsoară cantitatea de hidrogen din aerul expirat la pacientul căruia i s-a administrat o doză de lactoză. Dezavantajele acestui test sunt: simptomele neplăcute de la administrarea lactozei, necesitatea folosirii unor aparate scumpe, la copiii mai mici de 3 luni nu sunt clar stabilite normele de hidrogen care ar trebui să fie în aerul expirat.

4.Cea mai populară metodă este cea a analizei scaunului la glucide. Din păcate este și cea mai inexactă analiză. În primul rând, nu sunt stabilite normele de glucide care ar trebuie să indice la o insuficiență de lactază. Totuși analiza nu răspunde la întrebarea care anume glucide au fost depistate, lactoză, glucoză, galactoză etc. Această analiză trebui folosită în combinație cu altele pentru a putea pune un diagnostic corect.

5. Coprograma. De regulă se face în combinație cu alte teste. Aciditatea normală a scaunului are un ph=5,5 și mai sus, în cazul insuficienței de lactază, aciditatea este mai mare iar ph-ul este mai mic. De asemenea, cu cât mai mulți acizi grași sunt depistați, cu atât crește probabilitatea unei insuficiențe de lactază.

Tratament

Este important de reținut că de fiecare dată se tratează copilul, și nu analiza. Dacă pediatrul sau dvs. ați depistat unele simptome de insuficiență, de lactază, aceasta nu înseamnă că bebelușul este bolnav. Diagnosticul se pune doar atunci când starea generală a copilului și toate analizele indică probleme. Starea clinică a copilului nu presupune doar un scaun spumos și dureri de burtică, majoritatea sugarilor se confruntă cu astfel de simptome fără a fi însă bolnavi. În cazul insuficienței de lactază, este important de menționat că întâlnim toate simptomele odată precum: scaun lichid și acid, dureri și zgomote în burtică, adăugarea proastă în greutate.

De asemenea, poate fi confirmat diagnosticul dacă, odată cu începerea tratamentului cu lactază prescris de medic, se observă imediat o îmbunătățire a stării copilului.

Așadar care sunt metodele de tratament și ameliorare a insuficienței de lactază?

1. Organizarea corectă a alăptării. La majoritatea femeilor, compoziția laptelui, la începutul suptului și la sfârșitul acestuia, este diferită. Cantitatea de lactoză nu depinde de regimul alimentar al mamei și nici de etapa alăptării, grăsimea laptelui însă, variază. La început curge laptele mai apos. Acest lapte se acumulează în sân între două alăptări, atunci când sânul nu este stimulat. Apoi, pe măsură ce copilul suge, începe să curgă laptele mai gras. Între două alăptări, porțiunile de lapte mai gras, care se pot lipi de canalele de lapte, revin în lapte doar atunci când laptele este activ supt și țâșnește din canale. Laptele gras ajunge din stomac în intestin mai greu decât cel apos, de aceea lactoza are timp să fie prelucrată. Laptele apos, se mișcă mai repede și  poate ajunge în intestinul gros înainte ca lactoza să fie scindată corespunzător. Acolo, aceasta fermentează și provoacă gaze și scaun acid.

Înțelegând diferențele dintre tipurile de lapte, putem preveni apariția insuficienței de lactază provocată de organizarea necorespunzătoare a alăptării. Ideal ar fi să fiți ajutată de un consultant în alăptare, pașii de acțiune arată astfel:

a) Pomparea laptelui după alăptare nu este binevenită. Mama va congela acest lapte, iar copilul va primi un lapte mai puțin gras și cu un conținut ridicat de lactoză.

b) Schimbarea sânului din care este alăptat copilul se face numai atunci când acesta a golit primul sân. În caz contrar, acesta va primi iarăși o doză mare de lapte din față cu multă lactoză.

c) Mai bine hrăniți din același sân, dar mai des, deoarece în pauzele mari între alăptări se acumulează mai mult lapte din față.

d) Atașarea corectă la sân este esențială. Dacă copilul nu va fi poziționat corect, laptele va fi mai greu de supt, iar pe acel gras nu va reuși să-l primească.  Atașarea incorectă poate fi suspectată dacă aveți fisuri sau dureri când alăptați. Mulți consideră că durerea este normă în alăptare, dar nu este corect.

e) Alăptările de noapte sunt foarte importante, deoarece anume noapte se produce mai mult lapte din spate.

f) Este de dorit să lăsați copilul singur să se detașeze de sân atunci când este sătul, îndeosebi în primele luni de viață.

2. Excludeți alergenii din regimul alimentar. De cele mai multe ori, este vorba de proteina din laptele de vacă. Dacă mama consumă mult lapte integral de vacă, atunci o parte din proteinele acestuia pot ajunge și în laptele matern, ceea ce poate cauza discomfort sugarului. Pentru început, mama trebuie să excludă laptele de vacă, dar și celelalte produse lactate, după o perioadă, poate începe să introducă treptat, din nou, cașcavaluri sau iaurturi. Nu este necesar un regim strict, doar că consumarea cu atenție a produselor lactate poate avea efecte pozitive asupra stării copilului.

3. Pomparea laptelui înainte de alăptare. Dacă excluderea alergenilor și schimbarea mai rară a sânului nu ajută la ameliorarea stării copilului, se poate de încercat stoarcerea ÎNAINTE de alăptare a unei mici porții de lapte din față, bogat în glucide. Această metodă se aplică cu prudență, pentru a nu provoca hiperlactația. Ideal ar fi să fiți îndrumată de un consultant în alăptare.

Dacă sfaturile de mai sus nu avut rezultate, este necesară consultația medicului. Anume medicul va stabili dacă comportamentul și simptomele sunt tipice sugarilor sau dacă într-adevăr există o problemă. Fermentul lactaza se prescrie pe cursuri, deseori se încearcă excluderea lui după 3-4 luni, când se încheie maturizarea fermentului lactaza. Importantă este stabilirea dozei exacte, una prea mică nu va calma simptomele, iar alta prea mare va cauza constipații. Doza, de asemenea, este stabilită de medic.

Sursa: gvinfo.ru

Redactor: Cristina Voicu