Wednesday, June 8, 2016

„O înțărcare treptată este în primul rând respectuoasă” - Adriana Boroș, psihologă

„O înțărcare treptată este în primul rând respectuoasă” - Adriana Boroș, psihologă


Încetarea alăptării este o etapă importantă atât din viața copilului, cât și din viața mamei. Este foarte clar că încetarea blândă și treptată a alăptării este mai puțin traumatizantă pentru copil și mamă, la nivel fizic, emoțional și psihologic. Am decis să descoasem acest subiect și să vorbim anume despre înțărcare și ce efecte psihologice și emoționale poate avea acest proces asupra copilului pe termen scurt și lung, dacă e făcut foarte brusc. În acest sens am invitat-o la discuție pe Adriana Boroș- trainer de parenting conștient, psihologă și fondatoarea „Clubului Părinților Conștienți”.

Cât de mult contează alăptarea la nivel emoțional? Pe lângă hrană, ce mai primește copilul fiind atașat la sânul matern?

Alăptarea este principala sursa de hrană pentru copil cel puţin 6 luni. Se ştie că fiecare mamă produce lapte personalizat, adaptat la nevoile fizice ale copilului şi alăptarea la cerere este unul dintre factorii principali care stă la baza creării unui ataşament sănătos dinte mamă și copil. În primele 9 luni de viaţă, copilul este în perioada adaptării la mediul înconjurător. În primele 3 luni acesta se ghidează în această lume după simţurile bazale, cel mai important fiind mirosul si apoi auzul. 

Copiii simt prezenţa ocrotitoare a mamei prin mirosul ei de lapte şi vocea ei pe care au auzit-o din burtă. De aceea este foarte important ca în perioada aceasta contactul fizic cu copilul să fie aproape permanent. Sa fie alinat, hrănit şi ocrotit pentru a-şi dezvolta un sentiment sănătos de securitate şi încredere în mediul în care trăieşte.  Alăptarea la cerere nu este doar hrană, este siguranţă, este contact emoţional şi contribuie foarte mult la formarea emoțională a viitorului adult.

Notă - Atașamentul este nevoia ființei umane de a forma și întreține legături emoționale puternice față de alți oameni. Conform teoriei atașamentului la baza oricărei relații emoționale interumane se află legătura timpurie mamă-copil. (sursa notei)



Ce simte un copil atunci când este înțărcat brusc? Care pot fi urmările pe termen scurt și pe termen lung?

Dacă ne uităm din punct de vedere istoric, aceasta necesitate a înţărcării rapide a copiilor a venit odată cu industrializarea și dezvoltarea economică. Pentru că femeile au devenit o forţă de muncă importantă şi profitabilă, societatea nu -şi mai permite ca acestea să fie în concedii de maternitate prelungite, au apărut curente întregi care susţin nevoia de independenţă a copilului şi nici psihologia clasică nu a fost de mare ajutor în acest domeniu. Nu trebuie să uităm că majoritatea specialiştilor din acele vremuri erau bărbaţi şi înţelegerea funcţionară a corpului uman era foarte rudimentară.

Adriana Boroș
Ceea ce ne arată experienţa de foarte mulţi ani şi mai ales studiile neurologice este că:

-         înţărcatul brusc este o traumă emoţională majoră pentru copil şi pentru mamă. Acest efect vine din cauza decizie unilaterale a mamei de a înceta alăptarea, proces în care copilul nu este luat în calcul şi acesta poate doar să se supună la un moment dat. Înţărcarea bruscă prin lăsarea copilului pe o perioadă de timp la bunica este un factor agravant, pentru că pe lângă faptul că copilul este lipsit de sân şi sursa lui de alinare şi de hrană, este lipsit brusc şi de prezenţa mamei. Aceste acţiuni zdruncină profund sentimentul de încredere dintre mamă şi copil (nevoie fundamentală pentru a dezvolta un ataşament sigur). Acest sentiment este foarte greu de redobândit și are urmări care se văd în timp. De multe ori copiii înţărcaţi brusc vor manifesta la diferite vârste anxietate de separare mai mare, la vârste mici vor avea un regres în dezvoltare, vor fi foarte dependenţi sau din contră prea detaşaţi de adulţii din viaţa lor, va fi mai greu să stabilim relaţii de comunicare şi să construim o relaţie armonioasă cu copiii noştri. Aceste efecte se pot vedea doar la adolescenţă când toate emoţiile se amplifică.

Ştiu că mulţi din cei care vor citi acest articol, vor spune că exagerez, că şi noi am trecut prin asta. Aşa că îi invit să se uite cu deschidere şi obiectivitate la relaţia pe care au avut-o cu părinţii sau cum arată ea în prezent. Şi dacă există sentimentul de încredere şi siguranţă faţă de aceştia. Şi câtă comunicare şi deschidere a fost de-a lungul timpului în relaţia lor.

Sigur că pe lângă înţărcare bruscă mai pot fi mulţi factori care să construiască sau să distrugă acest sentiment de securitate, dar nu putem să mai susţinem că acţiunile nostre nu au efecte asupra copiilor noştriEste timpul să ne asumăm aceste lucruri, pentru că astfel putem salva relaţia noastră pe viitor cu propriii copii.

-         - Efecte fiziologice. Acestea sunt legate de faptul că laptele matern produce anticorpii necesari pentru copil să se vindece sau chiar să-l protejează de infecţii. Stresul emoţional este demonstrat că scade capacitatea de apărare a organismului şi din aceste două motive, copilul devine mult mai expus la îmbolnăviri.


Unele mame se tem că alăptarea îndelungată ar putea afecta psihologic copii (mai ales băieții) ce crezi în acest sens?

Cred că aceste temeri vin din faptul că noi nu avem o relaţie sănătoasă şi echilibrată cu corpul nostru şi cu sexualitatea noastră. Trăind în societăţi în care trebuia să ne ascundem cât mai mult corpul nostru, în societăţi în care procese fiziologice normale ca urina şi scaunul nu pot fi discutate şi sunt pe undeva ruşinoase (mai ales când vine vorba de femei), în societăţi care au transformat sânii femeilor în simbol sexual, este pe undeva normal să ne punem astfel de întrebări. 


Eu cred că o relaţie relaxată cu toate părţie corpului nostru şi insuflarea unei astfel de atitudini şi în copiii noştri, va evita multe frustrări şi copiii noştri vor creşte într-o relaţie normală cu propriul corp.


În momentul în care ne decidem să încetăm alăptarea cum ar trebui să explicăm acest lucru copilului?

Este foarte important ca atunci când am luat această decizie, să fie una a noastră. Pentru că simţim că această etapă din viaţa noastră împreună cu copilul s-a încheiat şi suntem gata să mergem mai departe. Astfel, trebuie să fim sigure că nu există presiuni exterioare şi că decizia este, exclusiv, a noastră.  Copiii noştri simt cât de autentici suntem în relaţia cu ei. Şi atunci când transmitem mesajele sincere, aceştia sunt mult mai dispuşi să colaboreze. Pentru că simt emoţia noastră şi empatizează cu noi.

Este important să vorbim cu ei şi să îi pregătim, să le spunem ce urmează să se întâmple şi de ce, în cuvinte sincere şi deschise. Nu trebuie să ne fie frică să le spunem copiilor ce simţim. Pentru că asta îi învaţă să vorbească despre ce simt ei şi să fie sinceri cu ei şi cu emoţiile lor.



Încetarea alăptării treptată, blândă, este suportată mai ușor de copil, din punct de vedere psihologic?

Înţărcarea treptată îi oferă atât copilului, cât şi mamei acea perioadă de adaptare şi trecere la o nouă etapă. Le dă timp să găsească alte modalităţi de alinare, de conectare sau de adormire. Câştigăm acel timp pentru a reconstrui rutine, încet, încet respectând ritmul atât al mamei, cât şi al copilului. Înţărcarea bruscă este o rupere de ritm şi de armonie şi de cele mai multe ori o facem fără să avem un plan de acţiune sau o facem crezând că asta ne va ajuta. Şi asta de multe ori nu ne ajută deloc. Pentru că orice rupere de ritm necesită o perioadă lungă de reconstruire. Dar acum pe lângă această perioadă de reglare, avem si partea emoţională pe care trebuie să o gestionăm.

Cred că o înţărcare treptată este în primul rând respectuoasă şi îi transmite copilului că şi nevoiel lui sunt ascultate şi că decziile nu se iau unilateral şi este mai corectă inclusiv faţă de mamă, care va avea timp să proceseze aceste schimbări şi să se pregătească pentru etapele care urmează.

sursa foto: pinterest.com; arhivă personală Adriana Boroș.

Anastasia Popescu



No comments: