Eu nu o ajut pe soția mea. Ea nu are nevoie de ajutor
 |
| foto: Huffington Post |
„Eu nu o ajut pe soția mea. Ea nu are nevoie de ajutor” este ceea ce i-a spus Ted Edvars unui prieten la o discuție cu o ceașcă de ceai. De ce are o asemenea atitudine acest bărbat citiți în postarea acestuia pe care am tradus-o pentru Mămica Alăptează.
„La o ceașcă
de ceai a venit un prieten de-al meu. Ne-am așezat la bucătărie și vorbeam
despre viață. În timpul discuției m-am ridicat și am zis: „Revin în scurt timp,
doar să spăl vesela”.
Prietenul
meu m-a privit așa de parcă mă retrag pentru construcția unei rachete
intergalactice. Vădit pierdut, dar totodată plin de admirație, mi-a zis: „Sunt
bucuros că o ajuți pe soția ta. Eu pe a mea nu o ajut, pentru că o data am
ajutat-o și ea nici măcar nu m-a lăudat. Săptămâna trecută am spălat pe jos,
iar ea nu a zis nimic, nici măcar un cuvânt de mulțumire”.
Am
revenit la masa, am luat loc lângă prietenul meu și i-am explicat că eu nu-mi
„ajut” soția. Ea nu are nevoie de un ajutor, ci de un partener. Eu sunt
partenerul ei și avem diferite funcții, în acest parteneriat al nostru. Dar îndeplinirea anumitor lucruri prin casă nu e „ajutor”.
Eu nu îmi
ajut soția să facă ordine prin casă, pentru că eu la fel ca și ea locuiesc în
această casă și am nevoie la rândul meu de ordine și curățenie.
Eu nu îmi
ajut soția la gătit. Din motiv că vreau și eu să mănânc, am nevoie să gătesc.
Eu nu îmi
ajut soția să spele vasele după cină, pentru că și eu folosesc aceste vase.
Eu nu îmi
ajut soția să aibă grijă de copii, asta e și obligațiunea mea – să fiu tată.
Eu nu-mi
ajut soția să spele hainele, să le întindă pe sfoară. Eu le spăl și le întind,
pentru că sunt și hainele mele și hainele copiilor mei.
Eu nu sunt
un ajutor în casă, eu sunt parte din această casă. Dar în ceea ce ține de
laude, mi-am întrebat prietenul când ultima dată după ce soția lui a făcut
ordine în casă, a spălat rufele, a schimbat lenjeria de pat, le-a făcut baie
copiilor și a gătit cina pentru întreaga familie, el a mulțumit-o „Draga mea,
ești superbă!”, când i-a zis ultima dată una ca asta?
Nu îți pare absurd?
Nu e straniu oare? Dacă tu o dată în viață ai spălat pe jos aștepți lauri și
trofee pentru meritele tale? De ce? Nu te-ai gândit la lucrul ăsta?
Poate că ai
cam luat-o razna în jocul ăsta de-a „macho”, considerând că treburile casnice
sunt treaba ei.
Poate cândva te-au învățat că
treburile prin casă se fac de la sine și că asta nu e treaba ta? Atunci
laud-o și tu pe ea așa cum ai vrea tu să fii lăudat, cu aceleași sentimente și
aceleași cuvinte.
Ajut-o, fii un aliat, un partener, fiți o echipă. Nu fi oaspete care
vine în casă să mănânce, să doarmă și să facă duș. Fii ca acasă! Fii la tine acasă.
Adevărate-le schimbări încep din familiile noastre, din casele noastre.
Învățați-vă copiii parteneriatului în familie!”
Autor: Ted Edvars
