„Ceaiurile de stimulare a lactației” și de ce ele sunt inutile

„Ceaiurile de stimulare a lactației” și de ce ele sunt inutile

sursa foto: webmd

Pe piață puteți găsi o mare de varietate de „ceaiuri pentru stimulare a lactației”, iar producătorii vă promit că datorită consumului acestora, vă va crește cantitatea de lapte produsă. Adevărul este că printre recomandările OMS (Organizația Mondială a Sănătății) nu se regăsește consumul de ceai „pentru lactație”. Simplu spus, acesta este inutil în acest sens, ba mai mult, uneori poate avea efect opus celui așteptat.





Ceaiurile „pentru alăptare” nu pot crește cantitatea laptelui și nici influența procentul de grăsime a acestuia. Lactația este un proces hormonal, contopit cu principiul cerere-ofertă, deci în acest sens, corpul își face lucrul său hormonal care nu depinde de mamă, ceea ce puteți face și depinde de dvs. este ca copilul:

- să fie atașat corect

- să sugă eficient

- să sugă cât mai des

- să-l lăsați să sugă atât cât are nevoie.

Regula de aur este: cu cât mai mult va suge bebelușul, cu atât mai mult lapte va avea mama. Cantitatea laptelui se reglează după cererea bebelușului. Când acesta suge mai puțin, lapte va deveni mai puțin, va începe să sugă mai mult, cantitatea laptelui se va mări și tot așa de fiecare dată când v-or interveni schimbări în procesul de organizare a alăptării. 



Unele femei spun că după ce consumau „ceai pentru lactație” simțeau îndată cum sânii le se umpleau de lapte. Și le dau dreptate, doar că același lucru s-ar fi întâmplat dacă ele ar fi băut pur și simplu o cană de apă caldă, un ceai simplu cald, cafea caldă, lapte cald, supă caldă sau ar fi făcut un duș cald. 

foto: hellomagazine.com

Hormonii implicați în procesul lactației sunt PROLACTINA și OXITOCINA. Prolactina răspunde de producția de lapte și acest hormon nu poate fi influențat în nici un fel, decât prin administrarea de preparate hormonale pe bază de prolactină. Oxitocina, supranumit și hormonul dragostei, răspunde de ejecția de lapte din sân și acest hormon poate fi influențat, stimulat dacă vreți, prin tot ceea ce vă face să vă relaxați, încălziți și să vă simțiți bine. O mâncare caldă, o privire aruncată copilului care doarme, vocea micuțului, o îmbrățișare din partea unui om drag, un sărut din partea soțului, chiar și sexul stimulează producția de oxitocină. Dar! mai multă oxitocină, înseamnă o scurgere mai ușoară a laptelui din sân, nu și lapte mai mult sau mai gras. Aceste trucuri vă pot fi de folos de exemplu când aveți nevoie să stoarceți sânul sau în perioade de stres sau oboseală deosebită când observați că laptele nu curge atât de ușor din sân precum s-a obișnuit bebelușul să curgă. 



În concluzie, nu aveți nevoie de ceaiuri speciale pentru alăptare. Același efect îl are orice lichid cald asupra ejecției laptelui din sân. Faza proastă este că majoritatea „ceaiurilor pentru lactație” conțin și fenicul. Conform site-ului E-lactacia.org, care aparține unei clinici spaniole specializate în cercetarea efectelor medicamentelor și plantelor asupra lactației și a copilului alăptat, feniculul poate avea efecte de diminuare a cantității de lapte.

sursa: e-lactancia.org

Iată ce spune E-lactancia.org despre consumul de fenicul în timpul alăptării:

„Fructele din plante conțin
ulei esențial (70% anetol, 10% stragol, 7% fenchonă), cumarină și flavonoide. Anetholul este neurotoxic și
poate provoca convulsii. Activitatea mutagenică și efectul estrogen ușor
(Javidnia 2003, Albert 1980) au fost depistate. Se excretă în cantități mici în
laptele matern (Hausner 2008). Stragol a arătat un efect cancerigen asupra animalelor.
La om, la doza recomandată, un astfel de efect nu a fost observat. Infuziile de fenicul au fost
utilizate pentru tratamentul durerilor provocate de colici la sugari. De
asemenea, folosit ca galactogog (stimulator al lactației) în ciuda faptului că
nu există dovezi de eficacitate. Teoretic, poate reduce producția de lapte. 

Ajutorul pentru asigurarea
încrederea în sine la mame, evaluarea și tratarea problemelor legate de
lactație și acordarea unui sprijin eficient mamei care alăptează ar fi cel mai
bun mod de a stimula producția de lapte. Consumul excesiv poate
provoca letargie, vărsături și hipotonie atât la doi copii, cât și la mamele
lor (Rosti 1994). În scopuri culinare, acesta nu prezintă niciun risc pentru
sănătate dacă este consumat sub formă de condimente sau aromă.

 Precauții la prepararea
plantelor: 

1. Asigurați-vă că acestea
provin dintr-o sursă de încredere. Planta poate conține o toxină cauzată de o
substanță toxică, precum și surse de otrăvire cu metale grele extrase din sol,
pot provoca intoxicații alimentare din cauza contaminării bacteriene sau
fungice. 

2. Nu luați în cantități
mari; urmați recomandările experților profesioniști în fitoterapie. Produsele
"naturale" nu sunt întotdeauna bune în orice cantitate: plantele
conțin substanțe active din care au fost obținute multe din farmacopeea noastră
tradițională și pot duce la intoxicare sau pot acționa ca disruptori endocrini
dacă sunt administrați în cantități excesive sau pentru lungi perioade de timp”.

Anastasia Popescu

pre-consultant în alăptare

fondatoarea „Mămica Alăptează”

Mituri legate de utilizarea biberoanelor și a suzetelor

Mituri legate de utilizarea biberoanelor și a suzetelor

foto: LLC

Atât timp cât o mamă își dorește să alăpteze, este recomandat să se abțină de la utilizarea biberoanelor și a suzetelor. Odată cu apariția acestora în viața bebelușului, intervine și riscul de confuzie a suptului și refuz al sânului. Deși tot spunem și scrie despre asta peste tot, există o serie de convingeri precum că în unele situații utilizarea acestora este lipsită de riscuri. Vă prezentăm unele dintre cele mai răspândite mituri legate de biberoane și suzete.




„Biberonul/suzeta se suge mai greu decât sânul”

Adevărul este că cele două se sug diferit, nu neapărat mai greu sau mai ușor. Biberonul și suzeta se sug cu ajutorul efectului de vacuum și din biberon lichidul curge cu o putere constantă. Sânul se suge cu ajutorul efectului de vacuum plus aplicând și mișcări circulare cu limba. Din sân laptele curge cu intensitate diferită pe parcursul alăptării. La început jetul este mai puternic, apoi copilul va depune mai mult efort ca să extragă laptele din sân. Pentru a suge biberonul, copilul nu are nevoie să deschidă larg gurița ca în cazul când suge sânul, în acest sens are de suferit și atașarea la sân. Bebelușii în mare parte se încurcă în cele două tipuri de supt (ceea ce se numește confuzia suptului) și într-un final aleg doar unul, iar de cele mai multe ori alegerea este în favoarea biberonului/suzetei. 



Laptele praf e mai dulce de aceea copiii refuză sânul”

Ce ține de mitul că „laptele praf” e mai dulce. E adevărat că laptele praf are din punct de vedere nutritiv și calitativ alte tipuri de glucoză, care sunt inferioare celor din laptele matern, dar ca și dulceață după gust, e aproximativ la fel. Sânul copiii îl refuză din cauza tehnicii de supt a biberonului, nu din cauza conținutului acestuia.

foto: scary mommy

„Dacă îl utilizez ocazional, bebe nu va refuza sânul”

Într-adevăr sunt copii care utilizează chiar și foarte des biberonul și în același timp nu refuză sânul. Acești copii însă sunt foarte puțini pe lângă numărul celor care refuză sânul mai devreme sau mai târziu în urma utilizării biberonului sau a suzetei. Nimeni nu poate prezice dacă un copil va refuza sau nu sânul în cazul în care utilizează biberonul. Refuzul își poate face apariția de la prima utilizare, în câteva zile sau chiar după câteva luni, mai cu seamă în situații de puseu, boală și stres. Utilizarea ocazională a biberoanelor și a suzetelor nu reduce riscul refuzului sânului.





„Bebe știe ce e sânul și ce e biberonul, lui ii place laptele meu, așa că nu va 

refuza sânul”

Tuturor bebelușilor le place gustul laptelui matern. Natura l-a perceput așa încât să fie perfect pentru puii de om, ba mai mult, natura a perceput ca fiecare mamă să producă laptele perfect anume pentru bebelușul său, adaptându-și componența acestuia corespunzător sexului copilului, stării lui de sănătate și vârstei. 


„Îi ofer suzeta pentru ca să nu tragă aer rece pe guriță când ieșim afară”

Întrebarea ar fi: ce băgați în nas ca bebelușul să nu tragă aer rece pe nări? Exact același aer, exact la fel de rece este inhalat pe năsuc, la fel ca și pe gură și ajunge tot în plămânii copilului. În nici o recomandare a organizațiilor de ocrotire a sănătății locale, naționale sau mondiale nu am întâlnit vreo recomandare în acest sens. Nu se întâmplă nimic ieșit din comun dacă bebe inhalează aer rece pe gură. De altfel mii de ani copiii au crescut fără suzete și acum o mulțime de copii cresc, inclusiv în zonele reci și ei nu stau toată iarna în casă. 

„Biberonul cu lapte matern/apă/ceai nu provoacă refuzul sânului”
Nu contează conținutul biberonului, ci tehnica de supt a acestuia pe care am descris-o mai sus. De aceea laptele matern stors se va oferi din linguriță, cană, pipetă, seringă fără ac. La fel și laptele praf în caz de necesitate de suplimentare. Apă bebelușul va primi odată cu începerea diversificării nu mai devreme de 6 luni (în cazuri de excepție la 4 luni în caz de adaos prost în greutate strict la recomandarea medicului și a consultantului în alăptare). Cu ceaiul este recomandat să zăboviți până după 2 ani măcar. Bebelușii nu au nevoie de ceai, cu atât mai mult de ceai îndulcit. Ceaiul nu are valoare nutritivă și umple în gol stomacul bebelușului, în loc acesta să primească lapte matern sau solide. Când bebelușul începe să bea apă, o poate face din cană simplă, cană cu cioc, sticlă, pahar cu pai sau linguriță.


*Notă! Nu există biberoane sau suzete care să imite suptul la sân. De aceea oricât de sofisticate, reclamate și lăudate nu ar fi că sunt aproape de forma sânului unele tipuri de biberoane și suzete, ele oricum se sug diferit, ceea ce reprezintă risc de refuz al sânului.

Te-ar putea interesa și:

 Oferim ori nu apă sau alte lichide bebelușilor până la 6 luni?

Anastasia Popescu

pre-consultant în alăptare

fondatoarea „Mămica Alăptează”

Cum învățăm copilul să (re)adoarmă fără sân?

Cum învățăm copilul să (re)adoarmă fără sân?

Adormitul la sân este un moment de mare dulcegărie. Însă la un moment dat, majoritatea mamelor simt nevoia de-a învăța copilul să adoarmă altfel decât la sân. Motivele pot fi diferite, iar printre intențiile mamei încă poate nici nu se regăsește încetarea alăptării, ci doar intenția de-a învăța copilul altfel să adoarmă. Ce e de făcut? Cum ajutăm micuțul să adoarmă altfel decât la sân? 



Când putem învăța copilul să adoarmă fără sân? Organizația Mondială a Sănătății vorbește despre faptul că până la vârsta de un an, alăptarea este principala sursă nutritivă pentru bebeluș. Din acest motiv vă recomandăm să zăboviți cu reducerea numărului alăptărilor până după vârsta de un an. Totuși mai ușor va fi de făcut acest lucru începând cu 1,5 ani ai copilului. La această vârstă micuții sunt mai disponibili să negocieze, să fie sustrași cu altele și de obicei mănâncă mai bine solide.

Pentru început să vorbim despre ce este adormitul la sân pentru copil. E adevărat, nu este doar alăptare și cu cât mai mare este copilul cu atât mai valabilă este această afirmație. Dacă copilul adoarme doar la sân - alăptarea înainte de somn este unicul mod de a adormi și de-a readormi pe care acesta îl cunoaște. Este un ritual bine înrădăcinat care îi aduce micuțului sau micuței liniște, relaxare, confort și posibilitatea de-a adormi și readormi. 

În aceeași ordine de idei, dacă unicul ritual de adormire pe care îl cunoaște copilul este alăptatul, iar tu ți-ai dori să adoarmă altfel, ce e de făcut? Bingo! Să introduci un alt ritual de adormire, dar pentru început păstrându-l pe cel legat de alăptare. 


Care poate fi noul ritual de adormire? Este important să înțelegi că pentru fiecare copil un nou ritual va însemna ceva diferit și de aceea, oferă-ți timp ție și micuțului să înțelegeți ce funcționează în cazul vostru mai bine. Un mic sfat: dacă tot vrei să-ți ușurezi un pic viața prin renunțarea la adormirea la sân, ar fi bine să alegi un nou ritual care să fie acceptabil pentru tine ca mamă și pentru copil. Dacă alăptarea la somn a devenit epuizantă pentru tine, caută un ritual care va fi mai puțin epuizant. De exemplu dacă adormi în pat copilul oferindu-i sânul și schimbi acest ritual pe legănatul prin casă în brațe, așa încât să te doară mâinile la greu după, poate ar fi cazul să cauți alt ritual de înlocuire sau să mai aștepți un pic în acest sens.

Exemple de ritualuri de adormit:
- cititul poveștilor,

- cântec la somn,

- masaj pe spate, picioruțe,

- legănat,

- plimbat în cărucior,

- conectarea sunetelor albe,

- băița,

- o jucărie sau păturică ce va însoți copilul la somn,

- mângâierea pe cap,

- orice altceva ce funcționează în cazul vostru.



Cum introduceți noul ritual? De exemplu ați ales masajul sau mângâiatul pe spate înainte de culcare. Alăptați copilul așa cum o faceți de obicei înainte de culcare, dar în același timp, faceți-i masaj pe spate. Dați-i copilului răgaz să se obișnuiască cu asta și va începe să asocieze masajul pe spate cu adormitul. Pentru un copil va fi suficient o săptămână, pentru altul va fi nevoie de trei săptămâni sau mai mult. Cum să știi cât e nevoie pentru copilul tău? Încerci.

După o săptămână sau două încearcă să alăptezi copilul înainte de somn, dar să nu-l lași să adoarmă cu sânul în gură. L-ai alăptat, vezi că devine tot mai somnoros, încerci să scoți sânul din gurița copilului și să-i faci masaj pe spate până adoarme (sau oricare alt ritual pe care l-ați ales). S-ar putea în unele zile copilul să accepte, în altele nu și este în regulă. Dar dacă mai multe zile a reușit copilul să adoarmă fără sân, poți insista s-o facă de acum în colo.

Începeți cu o singură adormire. Cu cea de seară de exemplu sau cu cea de zi. După ce copilul s-a obișnuit să adoarmă de exemplu ziua fără sân, aplicați aceeași metodă la adormitul de seară. Apoi aceeași metodă la trezirile din noapte atunci când bebe are nevoie să readoarmă. Noaptea puteți propune copilului apă, acestuia ar putea să-i fie sete. În general nu există o consecutivitate strică la care alăptări se renunță mai întâi. Pentru unele mame și copii e mai simplu să renunțe mai întâi la alăptările din timpul zilei, pentru altele la cele de noapte sau dinainte de culcare. Faceți așa cum e mai bine în cazul vostru. 

Oferiți copilului multe explicații și multă susținere. Spuneți-i de exemplu că în sân e mai puțin lăptic și-l păstrați pentru dimineață. Majoritatea copiilor v-or protesta, v-or plânge și se v-or supăra, este în regulă și orice copil are dreptul să o facă. Copilul a fost privat de ceva ce iubește mult și nu este prea de acord cu asta. În fond atunci când refuzați copilul în a fi alăptat, de fapt îi oferiți primul mare refuz din viața lui. Copilul are nevoie și de această experiență, dar în același timp are nevoie și de înțelegere și dragoste. „Ești supărat și trist că nu-ți ofer sânul, înțeleg! Îmi pare rău! Vin-o să te cuprind sau poți adormi cu capul pe sân sau îi poți da pup. Să știi că și lui îi este dor de tine”. Să arăți copilului că înțelegi ce simte, nu înseamnă să-i și oferi ce vrea, ci doar să îl susții în momentul în care are nevoie. E o lecție importantă din viața lui.


Treptat puteți renunța la alăptările de la trezire, dacă nu ați renunțat deja. Când copilul nu va mai fi alăptat la trezire, așteptați-vă că acesta va cere imediat mâncare, așa că fiți pregătite pentru acest lucru. Cu cât e mai mic copilul cu atât va fi mai puțin dispus să aștepte să pregătiți mâncarea, așa că treziți-vă înaintea lui pentru a o face sau încălziți ceva pregătit de cu seară.

Oferiți copilului timp să se obișnuiască cu faptul că ați renunțat la câteva alăptări (3-4 săptămâni), iar apoi începeți să scoateți altele sau să renunțați la adormitul la sân ori să învățați copilul să readoarmă fără sân. În tot acest timp puteți aplica noul ritual de adormit. 





Învățatul copilului să adoarmă fără sân poate fi parte din procesul de încetare a alăptării sau doar o nouă formă de organizare a alăptărilor. Oricare ar fi scopul, conceptele de bază în acest sens sunt:
* răbdare și răgaz,
* face-ți copilul să se simtă iubit și înțeles chiar dacă este refuzat,

* nu uitați că fiecare copil e diferit și va avea nevoie de mai mult sau mai puțin timp decât alții,
* nu vă fixați termeni exacți când o să renunțați la alăptările din zi sau la adormitul la sân.


Mult succes ;)


foto: pinterest.com

Anastasia Popescu

pre-consultant în alăptare

fondatoarea „Mămica Alăptează”

Intoxicația alimentară, enteroviroza și alăptarea

Intoxicația alimentară, enteroviroza și alăptarea

Se poate întâmpla ca pe durata perioadei în care alăptați, să vă confruntați cu intoxicația alimentară sau o enteroviroză. Întrebarea cea mai aprigă în acest sens este dacă să alăptați sau nu, dacă nu cumva va avea de suferit și bebelușul? În acest articol vreau să le explic pe toate și să vă informez referitor la acest subiect.





Ce este intoxicația alimentară?

Intoxicația alimentară parvine bine înțeles din alimentele pe care le consumăm. Fie din cauza preparării neadecvate, din cauza substanțelor cu care au fost prelucrate alimentele și mai ales vegetalele sau din motivul nerespectării igienei în timpul preparării bucatelor. 



Simptomele intoxicației alimentare sunt: diaree, dureri abdominale, greață care poate fi însoțită și de vomă.

Ce este o enteroviroză?

De multe ori intoxicația alimentară poate fi confundată cu enteroviroza. Aceasta din urmă este provoca de viruși care se transmit pe cale respiratorie, dar printre simptomele enumerate mai sus are prezentă febra care poate fi însoțită de dureri ale gâtului. În ambele cazuri vă sugerăm să vă adresați medicului.

Cum rămâne cu alăptarea? 

Intoxicația alimentară nu se transmite prin laptele matern bebelușului. De aceea puteți alăpta fără grijă micuțul, nu e nevoie să faceți ceva diferit sau special în acest sens. Continuați să alăptați la cerere. În cazul enterovirozelor este valabil același lucru - continuați să alăptați. Enteroviroza se transmite pe care aeriană, nu prin laptele matern, iar alăptările mai frecvente vă pot ajuta să preveniți boala la micuțul dvs. sau să dezvolte o formă mai ușoară a acesteia, așa încât corpul dvs. deja produce anticorpi față de această viroză și ei ajung și în laptele matern, iar de acolo la bebeluș sau copil, astfel fortificându-i imunitatea.

Este permis administrarea de medicamente?
În general intoxicația alimentară și enterovirozele au un tratament simptomatic. Chiar dacă aveți nevoie de anumite preparate medicamentoase, solicitați unul compatibil cu alăptarea. De asemenea puteți verifica compatibilitatea fiecărui preparat pe e-lactancia.org scriind fiecare preparat activ în caseta de căutare în limba engleză sau latină.

În caz de febră?

Potrivit site-ului e-lactancia.org antipireticile pe bază de ibuprofen și paracetamol sunt compatibile cu alăptarea. Înainte de a administra orice preparate, consultați-vă cu medicul dvs. 



sursa foto: pinterest.com

Anastasia Popescu

pre-consultant în alăptare

„Mămica Alăptează”

(EDITORIAL) De ce să nu dăruim biberoane, suzete, mameloane din silicon și lapte praf viitoarelor sau proaspetelor mame?

De ce să nu dăruim biberoane, suzete, mameloane din silicon și lapte praf viitoarelor sau proaspetelor mame?

Cu siguranță că atunci când o femeie care-ți este apropiată va deveni curând mamă, vrei să o bucuri cu cele mai utile și frumoase lucruri ce sunt de folos unei proaspete mame. Intențiile bune însă uneori pot face rău, iar darurile de genul biberoanelor, mameloanelor de silicon și suzetelor sunt din acea categorie.

De ce? Cât de utile o să fie ele pentru o mamă care intenționează să alăpteze? Cât de mult bine o să-i facă ei și bebelușului într-un moment de disperare (nejustificată de multe ori)? Dacă în casă sunt prezente suzetele și biberoane pe post de „las' să fie” atunci ele cu siguranță o să fie utilizate.

De multe ori se întâmplă că într-o seară, bebelușul nu e clar de ce tot plânge, mama îi oferă sânul, acesta nu-l mai vrea pentru că de fapt plânge din motiv că are colici sau că e supra-obosit sau ca reacție post-vaccinală și motivele pot continua. Mama se va neliniști, va încerca ba sânul, ba legănat, ba sunete albe, ceva va funcționa și acel moment va fi depășit. A doua zi va găsi informație și suport de la consultant în alăptare, un medic calificat, o prietenă sau pe un grup de susținere a alăptării.

În cazul în care aceeași mamă ar avea în casă acel cadou „biberon-suzetă-lapte-praf” și în acel moment ar fi oferit lapte praf, ce s-ar fi întâmplat? Mama va concluziona greșit că „n-are lapte” sau că „l-a pierdut” sau că „nu e bun” și va mai oferi lapte praf deși nu există această necesitate. În cel mai bun caz va sfârși prin a alimenta bebelușul mixt, în cel mai rău caz bebelușul va refuza sânul în consecință.

Sânul și biberonul/suzeta se sug în feluri diferite, bebelușii pot confunda aceste două tipuri de supt și alege doar unul, iar de cele mai multe ori alegerea e în favoarea biberonului și al suzetei.

Dacă chiar vă doriți să fiți de folos, evitați asemenea cadouri. În schimb puteți dărui o carte despre alăptare, o consultație în alăptare sau o invitație la un seminar despre alăptare. Sau scutece. Multe :) Dacă o să alăpteze sau nu mama, deja nu depinde de voi. Cu siguranță însă un asemenea cadou nu va face rău procesului de alăptare și cu atât mai mult deciziei de-a nu alăpta. Dar un biberon, suzetă, lapte praf, poate dăuna alăptării.

De reținut!!! Unicul indicator al alimentației suficiente este adausul în greutate. Minumum în primele 3 luni este de 500 de grame pe lună.

Anastasia Popescu
pre-consultant „Mămica Alăptează”