duminică, 30 august 2015

Etapele dezvoltării psihologice ale copilului. Vârsta 0 - 6 luni


Etapele dezvoltării psihologice ale copilului. Vârsta  0 - 6 luni







foto: bebelu.ro





Vârsta de 0-6 luni ale copilului, e o perioadă de adaptare
atât pentru părinți cât și pentru micuț. În această perioadă e foarte important
ca noul venit pe lume să-și realizeze necesitățile psihologice la timp.
Necesitate de a primi  dragoste,
încredere, autonomie și recunoaștere. În toate acestea un rol cheie îl au
părinții, atitudinea lor și promptitudinea cu care ei răspund la necesitățile și
chemările copilului.




Oamenii trec prin diferite etape de dezvoltare ca
personalități, micii oameni nu sunt o excepție. În cadrul fiecărei etape
copilul are în fața sa o serie de provocări și sarcini de dezvoltare, dar și
misiunea de-a se pregăti pentru următoarea etapă. 
Fiecare ciclu de dezvoltare are nevoile  și sarcinile sale, afirmații ce-i susțin dezvoltarea și comportamente stimulatoare din partea părinților.







Distingem câteva cicluri de dezvoltare:


1. Etapa existenței (0-6 luni)


 2. Etapa acțiunii (6-18 luni)


3. Etapa gândirii (18 luni – 3 ani)


 4. Etapa identității și puterii (3-6 ani)


5. Etapa
îndemânării și structurii (6-12 ani)


 6. Etapa integrării, identificării, a
sexualității și separării (12-18 ani).





Pe parcursul vieții oamenii
revin la aceleași etape de  dezvoltare,
dar deja într-o formă mai complexă, așa susține fondatoarea acestei teorii –
Pamela Levin.





În articolul dat vorbim despre prima etapă de dezvoltare a copiilor 0 – 6 luni.  





Vârsta de  0 – 6
luni. Nevoia de-a exista


Deviza copilului în această
perioadă de dezvoltare este „a fi!”. El deocamdată nu poate vorbi, nu-și
poate  satisface nevoile proprii  fără ajutorul părinților, dar poate transmite
semnale despre sine și necesitățile sale. Natura a înzestrat copiii în această
perioadă cu capacitatea de-a scoate sunete, de a plânge, de a reacționa la
fețele oamenilor, în deosebi la ochi, de a imita. Acest comportament
„conectează” nu nu mai mama, dar și ceilalți oameni din jurul copilului în misiunea de-ai îndeplini și satisface acestuia necesitățile.





Sarcinile copilului:


-       Să ceară
ajutor;


-     Să accepte
să fie îngrijit, hrănit;


-     Să învețe
să aibă încredere în adulții din jurul lui, să creeze o legătură emoțională cu
aceștia;


-     Să decidă
să trăiască.


-     Să strige
sau să scoată alte sunete pentru a-și semnaliza necesitățile


-     Își
descoperă corpul


-     Privește
și reacționează la fețe


-      Imită.





Nevoile psihologice ale
copilului:


-        De
dragoste;


-        De
îngrijire și contact fizic;


-        De
apartenență la familie;


-        Ca mama/
îngrijitorul să gândească pentru el.


-        Să i se
asigure căldură, dragoste și grijă


-        Necesitățile
lui să fie importante și satisfăcute


-        Să fie
ținut în brațe și privit în timpul alăptării


-        Să i se
vorbească și să i se repete sunetele pe care le emite


-        Să fie
privit, ținut în brațe, să i se cânte, să i se vorbească.


-        
 


Afirmații/ atitudine  a părinților pentru
o dezvoltare optimă:


-        
„Mă bucur
că ești aici, în viața mea”


-        
„Necesitățile
tale sunt importante pentru noi”


-        
„Ne
bucurăm că ești tu însăți”.


-        
„Sunt
fericit că trăiești”


-        
„Tu
aparții acestei lumi”


-        
„Tu poți
crește în propriul ritm. Nu trebuie să te grăbești”


-        
„Tu poți
și ai dreptul să-ți resimți toate sentimentele, simțirile și trăirile”


-        
„Te iubesc
și cu drag am grijă de tine”


-        
„Mă bucur
că ești băiețel/fetiță”


-        
„Vai, iar
ți-e foame? Mama te va alăpta cu  drag”


-        
„Îmi place
să te țin în brațe, să te cprind”.


Aceste afirmații pot părea
lipsite de sens atunci când vine vorba de comunicarea cu un copil atât de mic,
dar ele se referă mai mult la atitudine decât la limbajul verbal.





Comportamentul  adulților (stimulator)


Părinții după cum am mai
menționat au un rol decisiv în îndeplinirea sarcinilor de dezvoltare de la
fiecare etapă prin care trece copilul. În acest sens părinții trebuie să
contribuie prin comportamentul său. Aceștia trebuie să:





-        Ofere
constant suport copilului


-        Să profite
cât mai des de comunicarea cu copilul său: să-i vorbească, să-i cânte, să-l
țină în brațe, să-l mângâie


-        Să fie
disponibil ori de câte ori copilul are nevoie și să-i inspire încredere


-       
solicite ajutor și informație despre necesitățile copilului și despre
îngrijirea acestuia


-        Să fie un
sprijin de încredere și să merite încrederea bebelușului


-       
solicite ajutor  și sprijin în caz de
necesitate


-       
reacționeze cu calm, dragoste și respect la cererile copilului


-       
încurajeze și laude copilul.





Prima etapă a atașării în
relația copil – părinte are loc pe calea organelor de simț: văz, auz, gust,
miros și simțul tactil. Părinților le revine rolul de-a profita din plin de
toate aceste simțiri ale copilului. Ce trebuie concret acesta să facă pentru a-și
ajuta noul membru al familiei să se dezvolte armonios? Iată ce:





-        Să se
joace de-a ascunselea (cu palmele)


-        Să zâmbească


-        Să alăpteze
copilul (mama)


-        Să-l
poarte în brațe


-        Să-l
îmbrățișeze


-        Să-l
mângâie/ facă masaj ușor


-        Să repete
bolmojelile micuțului


-        Să-l
gâdile cu barba (pentru tați)


-        Să-l
sărute


-        Să-i
„muște” pălmuțele și tălpițele


-        Să practice
co-sleeping-ul (dormitul împreună)


-        Să-l țină
pe burta sa, să-l lase să doarmă pe burta părintelui


-        Să se
„tăvălească” împreună în pat


-        Să facă baie împreună


-        Să-i cânte


-        Să folosească
diferite intonații


-        Să se „strâmbe”


-        Să-i
citească poezii și povești.











             


              





         Anastasia Popescu




vineri, 21 august 2015

12 argumente contra criticilor legate de alăptare


12 argumente contra criticilor legate de alăptare







sursa foto: popsugar.com





În calitate de mame, auzim foarte des de la familie și prieteni, numeroase
întrebări sau critici legate de alăptare. De multe ori aceștia insistă să încetăm alăptarea enumerând o serie de motive. Ori că bebe deja e „mare”, ori că acesta te mușcă, fie că trebuie să te acoperi când alăptezi și altele. 







Iată care sunt cele mai des întâlnite
critici la adresa mamelor și câteva răspunsuri la acestea:








1." Încă mai alăptezi? Dacă copilul singur cere înseamna că
este gata de înțărcare! Dacă alăptezi mai mult de un an, problema e
ste a ta și nu a copilului!"







foto: pinterest.com


Modul în care noi trăim astăzi ca oameni este foarte straniu, iar uneori nu
are nici un sens. Nu vedem pe nimeni cum naște sau alăptează, iar când la
rândul nostru avem copii, nu știm deseori de unde să începem și cu ce. Ne
ascundem în casele noastre singuri (apoi ne întrebăm de ce în țările
occidentale se înregistrează rate atât de mari ale depresiei post-natale) iar
dacă alăptăm, ne simțim impuse să ne acoperim conștiincios cu pături sau să ne
izolăm în vre
un colț întunecat pentru a
nu șoca pe nimeni. Nu este de mirare că apoi oamenii sunt surprinși când văd un
copil de 2 ani alăptat, pentru că niciodată nu văd astfel de scene. E ca și cum
ar vedea un tigru mergând pe stradă în mijlocul orașului.





Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea exclusivă până la 6
luni și continuarea acesteia până la cel puțin 2 ani, în combinație cu alte
alimente solide. Această recomandare nu este doar pentru țările în curs de
dezvoltare ci pentru fiecare femeie și fiecare copil din toate țările lumii.





Abilitatea copilului de a mânca alte alimente înafară de lapte nu presupune
înțărcarea acestuia. Înțărcarea naturală are loc treptat și nu brusc, în mod
ideal ea se produce atunci când copilul este pregătit. De altfel, un regim
sănătos pentru un copil include obligatoriu lapte matern.





Dr. Dettwyler este un antropologist care a efectuat numeroase cercetări
pentru a determina
, cât mai corect, vârsta până la care este normal ca ființele umane să fie
alăptate. Din punct de vedere biologic și psihologic acest proces are o durată
cuprinsă între 2,5 - 7 ani. Normalitatea fiind definită cultural. Normalul nu
este normal atât timp cât noi ca societate nu îl vedem astfel. Din păcate, puțini
sunt cei care văd alăptarea zilnic și o consideră ca fiind o normă.





2." Iar îl alăptezi? Nu-l lăsă să te folosească pe post de
suzetă!
"


Bebelușii cer să fie alăptați frecvent, fără a urma scheme exacte, pentru
că alăptarea funcționează după modelul cerere-ofertă. Acest lucru înseamnă că
bebelușului trebuie să aibă acces la sânul mamei fără restricții. Pentru mulți
oameni acest lucru va însemna că bebelușul are nevoie de suzeta, pe când aceasta
este norma biologică. Suzetele înlocuiesc, de fapt, sânul și nu invers. Mai
mult de atât, bebelușii cer să fie alăptați nu doar din cauza foamei. Pentru a-și
atenua durerile, pentru a se simți în securitate, pentru a se relaxa înainte de
somn etc. Fiecare dintre aceste motive este la fel de important ca foamea.





Chiar dacă toate mamele produc cam același volum de lapte într-o perioadă
de 24 de ore, aceastea au fiecare capacități de stocare diferite. Acest lucru
înseamnă că unii bebeluși vor avea nevoie să fie hrăniți foarte des pentru a
primi laptele indispensabil creșterii
, pe când unii vor cere să
fie alăptați doar o dată la 3-4 ore.





3. "Laptele praf este la fel de bun."


Acesta este un tabel realizat de studenții de la Douglas College
care reflectă într-un mod foarte evident diferențele dintre lapte praf și lapte
matern. (vezi tabelul) 
În plus, laptele matern își ajustează zilnic compoziția pentru răspunde la
nevoile schimbătoare ale copilului. Glandele Montgomery, amplasate pe mamelon,
primesc semnale de la saliva copilului și răspund astfel la nevoile zilnice ale
acestuia. Suntem expuși în mod constant în fața diferitor bacterii și viruși.
Laptele matern ajută atât la prevenirea maladiilor cauzate de aceste
microorganisme cât și la combaterea mai rapidă a acestora.













4. "Odată ce va avea dinți va trebui să înțarci deoarece te va
mușca!
"


Fiecare mamă care a fost mușcată de bebelușul său știe că acest
lucru DOARE. Există, însă, multe metode pentru  a descuraja un astfel de comportament înnafară
de înțărcare. Aici sunt câteva sugestii de la mame care au niște mici mușcători
acasă :





-" Detașează-l de la sân și spune-i un foarte ferm NU, după
care ține-l departe de sân timp de o minută. Copilul repede va înțelege că dacă
mușcă rămâne fără sân, iar fără sân e ca și cum ar fi sfârșitul lumii.
"


- "Fii sigură că bebelușului
este corect atașat la sân.
"


-" Salvează-ți, în extremis, sfârcul punându-i degetul în
guriță atunci când vrea să muște și explică-i că doare și că nu are voie să muște.
"





5. "Susțin alăptarea, dar, este oare atât de greu să te acoperi?!"


- Sânii unei mame nu sunt pentru a provoca plăcere sexuală sau discomfort.


- Este irelevant și ilogic să compari alăptarea cu urinatul și defecarea.


- Doar pentru că sânii sunt obiecte sexuale în anumite momente nu înseamnă
că aceștia sunt astfel oricând.


- Acoperirea bebelușului cu o pătură îi creează discomfort atât lui cât și mamei.


- În multe țări,  dreptul de a alăpta
în public este garantat prin lege.





6. "Ar trebui să-i dai lapte de vacă!"


Laptele de vacă este pentru vițeluși. Laptele de mamă este pentru copii.
Laptele este un produs al evoluției care s-a adaptat la nevoile fiecărei specii
în parte. Acesta este o punte între dependența alimentară intr
auterină și independența alimentară extrauterină. Aceiași nutrienți sunt prezenți în laptele
mamiferelor însă în proporții diferite. Aceste diferențe cantitative sunt
rezultatul adaptării laptelui la nevoile fiecărui mamifer în parte.





7. "Încă nu doarme neîntrerupt peste noapte? Va dormi toată
noapte atunci când îl vei înțărca!
"


Sunt multe motive pentru care un copil se trezește noaptea:


- Cercetările au arătat că alăptatul nocturn previne sindromul de moarte
subită la bebeluși.


- Un bebeluș care trece printr-un puseu de creștere, o erupție dentară sau
care combate o boală, se va trezi pe timp de noapte pentru a fi alăptat.


- Creierul copiilor se dezvoltă foarte rapid în primii ani de viață.


- Laptele matern conține componente care ajută copii să adoarmă.


- Uităm deseori că bebelușii nu se trezesc doar pentru
că le este foame, ci din multe alte motive.





8. "Trebuie să-l înțarci pentru ca copilul să poată rămâne
peste noapte la bunei! Va fi complet dependent de tine! Trebuie să încetezi
să-i dai ce vrea astfel te va manipula toată viața!
"




foto: pinterest.com


Sentimentul de securitate la copii se formează prin răspunderea la nevoile și
plânsetele acestora. Bebelușii și copii au nevoie de contact frecvent cu
îngrijitorii lor. Știm deja, datorită numeroaselor cercetări, că primii ani din
viața copilului sunt cruciali pentru dezvoltarea sa armonioasă atât în plan
fizic cât și emoțional. Legăturile afective se dezvoltă ușor și firesc, prin
contact și raspunzând la nevoile lor. Acest atașament față de mamă îl ajută să
se simtă în securitate iar mai apoi îl ajută să devină independent.









9." Ești sigură că ai destul lapte?"


Frecvența cu care bebelușul cere să fie alăptat nu este un indicator al volumului
de lapte pe care îl ai. Ai suficient lapte dacă:


- bebelușul adaugă în greutate bine


- are cel puțin 5-6 somnuri în 24 de ore (se referă la copiii în primele
luni de viață)


- este în general fericit și mulțumit.





10. "Dinții săi se vor strica dacă îl alăptezi noaptea!"


Absolut neadevărat. Cele mai recente cercetări în domeniu au arătat că
alăptatul pe timp de noapte nu cauzează carii bebelușului, ba din contra,
laptele matern conține anticorpi care combat cariile. La apariția cariilor
contribuie: zahărul, obiceiuri alimentare proaste, stres sau maladie pe timpul
sarcinii, igienă orală insuficientă, factori genetici, etc.





11. "Mastită pentru a doua oară! De ce nu abandonezi alăptatul
și gata!
"


Mastita este o infecție în interiorul sânului. Unele femei sunt mai
predispuse decât altele să dezvolte această afecțiune. Poate apărea din cauza
oboselii extreme și lipsei de somn, dar în cele mai multe ori cauza este o afecțiune
latentă a intestinelor. Un sistem digestiv sănătos ajută femeia să combată mult
mai eficient bacteriile responsabile de mastită. Iar pentru a avea o imunitate
bună este necesară o alimentație corectă, variată și bogată în produse lactate
fermentate. În cazul apariției mastitelor frecvente, atenția trebuie focusată
asupra altor factori decisivi, precum sistemul digestiv cu probleme, și nu este
obligatorie renunțarea la alăptare.





12. "Sunt din toată inima pentru alăptare, DAR...!"


Țineți minte, nu poți fi din toată inima
pentru ceva sau cineva dacă după asta

st
ă un mare și
gras DAR.












Kistina Voicu






duminică, 9 august 2015

5 specialiști renumiți împotriva metodei "Cry it out". Iată care pot fi consecințele


5 specialiști renumiți împotriva metodei "Cry it out". Iată care pot fi consecințele







sursa foto


Dacă ești părinte, cu siguranță deja ai auzit despre metoda "cry it out"menirea căreia este de a antrena copilul să adoarmă singur. Familia și prietenii bine-intenționați ar putea să vă fi sugerat, la un moment dat, să încercați să lăsați copilul să plângă până va adormi, astfel învățându-l să devină independent. Sau, ar putea să vă sugereze "cry it out" pentru că e o metodă care merge, care dă roade. În orice caz, tehnicile similare "cry it out",  care datează din 1913 sau mai devreme, nu sunt întotdeauna cele mai bune. Când putem face mai bine, facem mai bine. Ceea ce unii oameni consideră a fi o metodă eficace asupra bebelușilor, depășește, de fapt, ceea ce cunosc ei despre dezvoltarea creierului unui copil mic. 




Pentru a înțelege mai bine în ce mod acționează metoda "cry it out" asupra creierului bebelușului dar și de ce, cei mai înalt calificați specialiști refuză să o susțină, a fost realizat un interviu cu câțiva experți bine cunoscuți în lumea somnului bebelușilor. De la pediatri la profesori, trecând prin consultați în alăptare, concluziile sunt mai mult decât îngrijorătoare.








Ce este "cry it out"?


Există două tipuri de  metode "cry it out":





1. Metoda radicală - care este cunoscută drept CIO (cry it out). Părinții sunt îndemnați să lase copilul singur să adoarmă, ingnorând plânsul și strigătele acestuia. Acești copii, literalmente, plâng până adorm, pentru că nu le mai rămâne nimic altceva.





2. Metoda treptată - care este mai bine  cunoscută drept plânsul controlat. Anumiți consultanți în ale somnului încearcă să înmoaie CIO, numind-o confortarea controlată sau pur și simplu sleep training (antrenamentul somnului). Părinții sunt instruiți să-și lase copii să adoarmă singuri, aceștia venind totuși să-i reconforteze, la intervale, însă, din ce în ce mai lungi.








"Cry it out" - ce spun despre această metodă specialiștii înalt calificați din sfera puericulturii?


De ce sunt îngrijorați experții referitor la această metodă? Aici sunt fapte bazate pe cercetări, ceea ce este total diferit de opinii sau judecăți subiective:





1. Dr. Margot Sunderland - directorul responsabil de educație și antrenament la Centrul pentru Sănătatea Mintală a Copiilor din Londra. Ea este, de asemenea, membru de onoare a Universității Metropolitane din Londra, membru asociat al Colegiului Regal de Medicină și un psihoterapeut specializat în copii, cu peste 30 de ani de experiență în domeniu. Autoarea a peste 20 de cărți care tratează despre sănătatea mintală a copiilor, a lansat și best-seller-ul intitulat "Ceea ce orice părinte are nevoie să știe".





Dr. Margot Sunderland spune: "Aș fi foarte surprinsă dacă un părinte ar continua metoda cry it out dacă ar ști ce implică aceasta pentru creierul bebelușului. Creierul unui copil mic este foarte vulnerabil în fața stresului. În primul an de viață celulele încă migrează pentru a-și ocupa locul potrivit în creierul copilului, proces denumit migrație. Această migrație este sensibilă la stresul suportat de copil. Stresul poate afecta grav dezvoltarea emoțională și a centrelor legate de emoții, care se formează atunci și care sunt responsabile de echilibrul emoțional pe tot parcursul vieții. Mai mult decât atât, stresul prelungit suportat de copil este foarte toxic și are ca urmări:


- presiune arterială ridicată


- presiune cerebrală ridicată


- fluctuații ale ritmului cardiac și respirator


- afectarea sistemului imunitar, digestiv


- scăderea hormonului de creștere din organism


- apnee


- tahicardie


- restabilirea circulației sangvine  de tip fetală.





Știința încă nu a determinat cu exactitate care pot fi efectele adverse de durată, ca urmare a suportării în copilărie a unui astfel de stres. Dar cine ar risca să facă un astfel de experiment pe propriul copil? Orice pui de mamifer căruia nu i se va răspunde la plâns, va înceta la un moment dat să mai strige. Acest lucru nu este o realizare ci este cunoscut ca fiind procesul Protest -Disperare- Detașare, adică o resemnare la condiția impusă."








2. Profesorul James McKenna-  este o referință de bază în Antropologie, directorul Laboratorului de Somn al Mamei și Copilului din cadrul universității Notre Dame. Este membru al asociației Americane de Științe. În 30 de ani de muncă dedicată somnului mamei și al copilului, profesorul James McKenna a publicat peste 139 de articole științifice în jurnale de specialitate, dedicate alăptarii, somnului cu copilul, medicinei evoluționare și sindromului de moarte subită la bebeluși. Acesta ține lecții nu doar pentru părinți ci și pentru medicii pediatri. A publicat o carte pentru părinți "Somnul împreună cu copilul".


Profesorul McKenna spune :  “Unicile 30 de minute pe care aș vrea să le întorc în viața mea,  sunt acele 30 de minute, în care eu și soția mea, ne întrebam dacă nu ar fi foarte egoist din partea noastră dacă l-am lăsa pe fiul nostru Jeffrey să se liniștească singur. 





În încercarea de fi un părinte bun, înainte ca același fiu al meu să-mi schimbe cariera atunci când am realizat că separarea copiilor de părinți pe timp de noapte și privarea lor de alăptările nocturne conduce inexorabil la creșterea riscului de moarte subită la bebeluși, noi, deasemenea, am fost autorii unei pedepse dure și nemeritate asupra fiului nostru inocent.  Faptul că mi-am supus micul meu fiu la 30 de minute de plâns inconsolabil și absolut nenecesar, încă îmi provoacă durere. Încă am inima bulversată când îmi amintesc că după ce l-am lăsat să plângă, am deschis ușa și am văzut în ochii fiului meu acea dragostea incalificabilă și acea nevoie de fi luat în brațele tatălui său.





 Faptul că am lăsat pe cineva să ne convingă că auto-liniștirea este benefică pentru copil, încă mă face să fiu furios pe acele autorități medicale care utilizează astfel de recomandări stranii și centrate pe nevoile adulților, tranformându-le în arme împotriva părinților încrezători și copii acestora. Ei nu realizează că această practică de a lăsă copilul să plângă este o construcție culturală occidentală și nimic mai mult decât o formă de abuz. Această manieră de a gândi ilustrează mult prea bine o ideologie socială eronată - o greșeală ce continuă să pervertească recomanadările de somn emanate de pediatrii din occident. Ceea ce rămâne adevărat este că fiecare bebeluș sau copil va învăța eventual, și fără nici o instruire, cum să adoarmă singur.  Nu este nevoie ca acest comportament să fie învățat."








3. Dr Howard Chilton - consultant neonatolog la spitalul privat Prințul de Wales și la Spitalul Regal pentru Femei din Sydney. A publicat cartea "Bebe la bord"


Cry it out nu are nici un sens sin punct de vedere biologic. Ca și alte primate, oamenii sunt specii de continuu contact, dar suntem și mai mult de atât, ne naștem cu mult mai imaturi decât toate celelalte mamifere placentare. Cel mai important punct de dezvoltare este că în primele luni de viață, bebelușii trebuie să facă față unei masive dezvoltări ale creierului. Se instalează conexiunile durabile între neuroni și percepția fundamentală a propriei securități în această lume, cât de mult poate conta pe părinți și cât de valorizați și iubiți sunt. Este o perioadă vitală în care bebelușii învață de la părinți și în special de la mamă, noi lucruri despre mediul înconjurător și cum să facă față stresului. Deci nu are sens să ne abandonăm copiii pe timp de noapte unui regim de neglijență.  Cry it out contrazice orice instinct parental de bază care presupune alinarea și grija față de cei pe care îi iubim mai mult decât orice. Întradevăr, nu are nici un sens! "








4. Profesorul Helen Ball  - profesor de antropologie și directorul departamentului cât și al Laboratorului de Somn al Copiilor fondat în 2000. Este o pioneră a traducerii cercetărilor academice în  practica zilnică a părinților și a personalului medical. 


“Din punct de vedere al evoluției și al antropologiei, un copil care plânge este un comportament identic cu cel al primatelor care suferă de stres la despărțirea de părinți.  Plânsul este unica posibilitate a bebelușului de a-și chema mama pentru a se asigura că este în securitate și astfel să-și asigure propria supraviețuire. Răspunsul la plânsul bebelușului este o reacție instinctivă a mamelor. Opunerea de rezistență pentru a nu răspunde la apelul copilului este stresant din punct de vedere psihologic pentru mame.  A  lăsa un copil să plângă este inapropriat din punct de vedere evoluționar și biologic și este nociv atât pentru bebeluș cât și pentru mamă.  





Tehnicile de adormire care implică lăsarea copilui să plângă învață copilul că mama  nu-i va răspunde la nevoile sale.  Drept consecință, copilul nu poate conta pe mama sa pentru a avea grijă de el și pentru a-i asigura supraviețuirea, iar bebelușul trebuie să-și conserveze energia atât timp cât mama, sursă de mâncare, este imprevizibilă.  Copilul încetează să mai plângă atunci când plânsul său nu generează nici un fel de răspuns din partea părinților și prezintă o aparență de somn.  Acest fapt conduce părinții la gândul că au reușit să antreneze cu succes copilul pentru a adormi singur, dar când, de fapt, copilul răspunde astfel posibilității că a fost abandonat și trebuie să conserveze energie pentru a rămâne în viață."








5. Tracy Cassels -deține un master în Psihologie Clinică și de dezvoltare.  Este de asemenea implicată în cercetări și statistică. Multe din lucrările sale academice au fost publicate în numeroase reviste și jurnale precum Psychological Assessment, PLoS One, Personality și Individual Differences, Midwifery, și altele.





Tracy Cassels spune: “Ceea ce părinții trebuie să știe este că metoda cry it out și derivatele acesteia sunt bazate pe credința că odată ce plânsul încetează, se oprește și stresul. Dar noi știm că asta  este foarte departe de adevăr. Bebelușii și copii prezintă adesea o necorespundere a comportamentului exterior cu cel psihologic. Spre exemplu, un copil supărat poate să nu arate semne de stres dacă este alinat și reconfortat de îngrijitorul său. Iar un copil silențios poate suporta un stres intern enorm. De aceea, receptivitatea este cheia parentingului. Răspunzând lnevoile copiilor noștri noi le construim un sentiment al încrederii și securității pe termen lung. 





Părinții trebuie să știe că există metode blânde pentru a ghida copii noștri atunci când schimbările sunt necesare. Multe probleme severe de somn nu sunt deloc legate de însuși somnul copilului ci de alimentație sau alte probleme de sănătate. Ignorând aceste fapte devenim incapabili să ne ajutăm copii. "








Cry It Out are un mare impact și asupra alăptării


 Cry it out și derivatele sale nu au doar un impact negativ asupra creierului copilului ci și asupra relației de alăptare dintre mamă și bebeluș.Renee Kam, consultant în lactație IBCLC, spune “Trezitul pe timp de noapte poate fi foarte obositor pentru părinți. Din păcate, societatea noastră contribuie la întreținerea  sentimentelor negative prin promovarea unor așteptări nerealiste de la bebeluși. 





Părinții merită o informație onestă și realistă despre somnul copiilor lor. Această informație i-ar ajuta să se simtă mai confortabil referitor la somnul copilului și să aibă încredere în faptul că acesta va dormi noaptea întreagă atunci când va fi pregătit. Acest lucru este important deoarece punând un copil să doarmă cu mult mai devreme decât are nevoie acesta, poate fi dăunător pentru rezervele de lapte matern. Producția de lapte  bazându-se pe principiul cerere-ofertă. Astfel dacă nevoile unui copil sunt ignorate lăsându-l să plângă, producția de lapte matern va avea de suferit. Cu cât mai rar ne vom hrăni copii cu atât va scădea producția de lapte.








Metoda plânsului controlat este mai bună decât cry it out?


Chiar dacă metoda plânsului controlat este mai puțin radicală decât cry it out în versiunea brută, totuși și aceasta aduce cu sine destule probleme.


 “Prea des auzim părinți care spun că nu vor recurge niciodată la cry it out dar care vor încerca fără ezitare metode derivate ale acesteia precum metoda plânsului controlat” spune Tracy Cassels." Ei cred sincer că aceste metode sunt mai blânde și mai bune și nu vor cauza foarte mult stres copiilor lor. Problema este că probele științifice ne sugerează contrariul. Versiunile modificate ale cry it out pot suna mai frumos, dar în realitate, au aceleași principii în practică și chiar pot fi cu mult mai frustrante pentru bebeluș.





Un părinte care verifică fiecare 3, 5, 10, apoi 20 de minute copilul său, nu răspunde, de fapt, nevoilor acestuia, producând mai degrabă un pic de speranță copilașului că i se va răspunde la plâns. Speranță care este ucisă la scurt timp, pentru că părinții după ce au verificat copilul pleacă din nou lăsându-l singur. Unii părinți pot lua pe câteva secunde bebelușul în brațe, aceasta nu este alinare, doar singurătate, frică, tristețe și sentimente repetate de abandon.”


 Profesorul Helen Ball susține:“ Nu este caracteristic biologiei evolutive și comportamentale ale bebelușului ca acesta să fie antrenat pentru somn indiferent de metoda utilizată și este complet normal ca el să reziste acestui proces, fie el radical sau treptat. Faptul că este posibil de antrenat somnul copiilor nu înseamnă că este corect.”





 Asociația Australiană pentru Sănătatea Mintală a Copiilor nu susține nici cry it out nici derivatele acestei metode. Amintiți-vă de faptul că toți copii vor adormi singuri și vor dormi toată noaptea la un moment dat. Cu puțin ajutor și multă dragoste din partea voastră, somnul nu va fi traumatizant nici pentru copil nici pentru părinți. 


La final, fiecare părinte face alegerea potrivită pentru familia sa. Dar înainte de a opta pentru cry it out, întrebați-vă, dacă într-o societate în care bântuie depresia, anxietatea, neîncrederea în sine, narcisismul și alte tulburări mintale, este rezonabil să acceptăm acest tip de experimente pe sănătatea mintală a copiilor noștri?








sursa: bellybelly.com





Kristina Voicu






Săptămâna Mondială a Alăptării 2022

Alăptarea reprezintă cel mai natural început de viață Pentru al 8lea an la rând echipa Mămica Alăptează a celebrat Săptămâna Alăptării prin ...