5 specialiști renumiți împotriva metodei "Cry it out". Iată care pot fi consecințele
Dacă ești părinte, cu siguranță deja ai auzit despre metoda "cry it out", menirea căreia este de a antrena copilul să adoarmă singur. Familia și prietenii bine-intenționați ar putea să vă fi sugerat, la un moment dat, să încercați să lăsați copilul să plângă până va adormi, astfel învățându-l să devină independent. Sau, ar putea să vă sugereze "cry it out" pentru că e o metodă care merge, care dă roade. În orice caz, tehnicile similare "cry it out", care datează din 1913 sau mai devreme, nu sunt întotdeauna cele mai bune. Când putem face mai bine, facem mai bine. Ceea ce unii oameni consideră a fi o metodă eficace asupra bebelușilor, depășește, de fapt, ceea ce cunosc ei despre dezvoltarea creierului unui copil mic.
Pentru a înțelege mai bine în ce mod acționează metoda "cry it out" asupra creierului bebelușului dar și de ce, cei mai înalt calificați specialiști refuză să o susțină, a fost realizat un interviu cu câțiva experți bine cunoscuți în lumea somnului bebelușilor. De la pediatri la profesori, trecând prin consultați în alăptare, concluziile sunt mai mult decât îngrijorătoare.
Ce este "cry it out"?
Există două tipuri de metode "cry it out":
1. Metoda radicală - care este cunoscută drept CIO (cry it out). Părinții sunt îndemnați să lase copilul singur să adoarmă, ingnorând plânsul și strigătele acestuia. Acești copii, literalmente, plâng până adorm, pentru că nu le mai rămâne nimic altceva.
2. Metoda treptată - care este mai bine cunoscută drept plânsul controlat. Anumiți consultanți în ale somnului încearcă să înmoaie CIO, numind-o confortarea controlată sau pur și simplu sleep training (antrenamentul somnului). Părinții sunt instruiți să-și lase copii să adoarmă singuri, aceștia venind totuși să-i reconforteze, la intervale, însă, din ce în ce mai lungi.
"Cry it out" - ce spun despre această metodă specialiștii înalt calificați din sfera puericulturii?
De ce sunt îngrijorați experții referitor la această metodă? Aici sunt fapte bazate pe cercetări, ceea ce este total diferit de opinii sau judecăți subiective:
1. Dr. Margot Sunderland - directorul responsabil de educație și antrenament la Centrul pentru Sănătatea Mintală a Copiilor din Londra. Ea este, de asemenea, membru de onoare a Universității Metropolitane din Londra, membru asociat al Colegiului Regal de Medicină și un psihoterapeut specializat în copii, cu peste 30 de ani de experiență în domeniu. Autoarea a peste 20 de cărți care tratează despre sănătatea mintală a copiilor, a lansat și best-seller-ul intitulat "Ceea ce orice părinte are nevoie să știe".
Dr. Margot Sunderland spune: "Aș fi foarte surprinsă dacă un părinte ar continua metoda cry it out dacă ar ști ce implică aceasta pentru creierul bebelușului. Creierul unui copil mic este foarte vulnerabil în fața stresului. În primul an de viață celulele încă migrează pentru a-și ocupa locul potrivit în creierul copilului, proces denumit migrație. Această migrație este sensibilă la stresul suportat de copil. Stresul poate afecta grav dezvoltarea emoțională și a centrelor legate de emoții, care se formează atunci și care sunt responsabile de echilibrul emoțional pe tot parcursul vieții. Mai mult decât atât, stresul prelungit suportat de copil este foarte toxic și are ca urmări:
- presiune arterială ridicată
- presiune cerebrală ridicată
- fluctuații ale ritmului cardiac și respirator
- afectarea sistemului imunitar, digestiv
- scăderea hormonului de creștere din organism
- apnee
- tahicardie
- restabilirea circulației sangvine de tip fetală.
Știința încă nu a determinat cu exactitate care pot fi efectele adverse de durată, ca urmare a suportării în copilărie a unui astfel de stres. Dar cine ar risca să facă un astfel de experiment pe propriul copil? Orice pui de mamifer căruia nu i se va răspunde la plâns, va înceta la un moment dat să mai strige. Acest lucru nu este o realizare ci este cunoscut ca fiind procesul Protest -Disperare- Detașare, adică o resemnare la condiția impusă."
2. Profesorul James McKenna- este o referință de bază în Antropologie, directorul Laboratorului de Somn al Mamei și Copilului din cadrul universității Notre Dame. Este membru al asociației Americane de Științe. În 30 de ani de muncă dedicată somnului mamei și al copilului, profesorul James McKenna a publicat peste 139 de articole științifice în jurnale de specialitate, dedicate alăptarii, somnului cu copilul, medicinei evoluționare și sindromului de moarte subită la bebeluși. Acesta ține lecții nu doar pentru părinți ci și pentru medicii pediatri. A publicat o carte pentru părinți "Somnul împreună cu copilul".
Profesorul McKenna spune : “Unicile 30 de minute pe care aș vrea să le întorc în viața mea, sunt acele 30 de minute, în care eu și soția mea, ne întrebam dacă nu ar fi foarte egoist din partea noastră dacă l-am lăsa pe fiul nostru Jeffrey să se liniștească singur.
În încercarea de fi un părinte bun, înainte ca același fiu al meu să-mi schimbe cariera atunci când am realizat că separarea copiilor de părinți pe timp de noapte și privarea lor de alăptările nocturne conduce inexorabil la creșterea riscului de moarte subită la bebeluși, noi, deasemenea, am fost autorii unei pedepse dure și nemeritate asupra fiului nostru inocent. Faptul că mi-am supus micul meu fiu la 30 de minute de plâns inconsolabil și absolut nenecesar, încă îmi provoacă durere. Încă am inima bulversată când îmi amintesc că după ce l-am lăsat să plângă, am deschis ușa și am văzut în ochii fiului meu acea dragostea incalificabilă și acea nevoie de fi luat în brațele tatălui său.
Faptul că am lăsat pe cineva să ne convingă că auto-liniștirea este benefică pentru copil, încă mă face să fiu furios pe acele autorități medicale care utilizează astfel de recomandări stranii și centrate pe nevoile adulților, tranformându-le în arme împotriva părinților încrezători și copii acestora. Ei nu realizează că această practică de a lăsă copilul să plângă este o construcție culturală occidentală și nimic mai mult decât o formă de abuz. Această manieră de a gândi ilustrează mult prea bine o ideologie socială eronată - o greșeală ce continuă să pervertească recomanadările de somn emanate de pediatrii din occident. Ceea ce rămâne adevărat este că fiecare bebeluș sau copil va învăța eventual, și fără nici o instruire, cum să adoarmă singur. Nu este nevoie ca acest comportament să fie învățat."
3. Dr Howard Chilton - consultant neonatolog la spitalul privat Prințul de Wales și la Spitalul Regal pentru Femei din Sydney. A publicat cartea "Bebe la bord".
“Cry it out nu are nici un sens sin punct de vedere biologic. Ca și alte primate, oamenii sunt specii de continuu contact, dar suntem și mai mult de atât, ne naștem cu mult mai imaturi decât toate celelalte mamifere placentare. Cel mai important punct de dezvoltare este că în primele luni de viață, bebelușii trebuie să facă față unei masive dezvoltări ale creierului. Se instalează conexiunile durabile între neuroni și percepția fundamentală a propriei securități în această lume, cât de mult poate conta pe părinți și cât de valorizați și iubiți sunt. Este o perioadă vitală în care bebelușii învață de la părinți și în special de la mamă, noi lucruri despre mediul înconjurător și cum să facă față stresului. Deci nu are sens să ne abandonăm copiii pe timp de noapte unui regim de neglijență. Cry it out contrazice orice instinct parental de bază care presupune alinarea și grija față de cei pe care îi iubim mai mult decât orice. Întradevăr, nu are nici un sens! "
4. Profesorul Helen Ball - profesor de antropologie și directorul departamentului cât și al Laboratorului de Somn al Copiilor fondat în 2000. Este o pioneră a traducerii cercetărilor academice în practica zilnică a părinților și a personalului medical.
“Din punct de vedere al evoluției și al antropologiei, un copil care plânge este un comportament identic cu cel al primatelor care suferă de stres la despărțirea de părinți. Plânsul este unica posibilitate a bebelușului de a-și chema mama pentru a se asigura că este în securitate și astfel să-și asigure propria supraviețuire. Răspunsul la plânsul bebelușului este o reacție instinctivă a mamelor. Opunerea de rezistență pentru a nu răspunde la apelul copilului este stresant din punct de vedere psihologic pentru mame. A lăsa un copil să plângă este inapropriat din punct de vedere evoluționar și biologic și este nociv atât pentru bebeluș cât și pentru mamă.
Tehnicile de adormire care implică lăsarea copilui să plângă învață copilul că mama nu-i va răspunde la nevoile sale. Drept consecință, copilul nu poate conta pe mama sa pentru a avea grijă de el și pentru a-i asigura supraviețuirea, iar bebelușul trebuie să-și conserveze energia atât timp cât mama, sursă de mâncare, este imprevizibilă. Copilul încetează să mai plângă atunci când plânsul său nu generează nici un fel de răspuns din partea părinților și prezintă o aparență de somn. Acest fapt conduce părinții la gândul că au reușit să antreneze cu succes copilul pentru a adormi singur, dar când, de fapt, copilul răspunde astfel posibilității că a fost abandonat și trebuie să conserveze energie pentru a rămâne în viață."
5. Tracy Cassels -deține un master în Psihologie Clinică și de dezvoltare. Este de asemenea implicată în cercetări și statistică. Multe din lucrările sale academice au fost publicate în numeroase reviste și jurnale precum Psychological Assessment, PLoS One, Personality și Individual Differences, Midwifery, și altele.
Tracy Cassels spune: “Ceea ce părinții trebuie să știe este că metoda cry it out și derivatele acesteia sunt bazate pe credința că odată ce plânsul încetează, se oprește și stresul. Dar noi știm că asta este foarte departe de adevăr. Bebelușii și copii prezintă adesea o necorespundere a comportamentului exterior cu cel psihologic. Spre exemplu, un copil supărat poate să nu arate semne de stres dacă este alinat și reconfortat de îngrijitorul său. Iar un copil silențios poate suporta un stres intern enorm. De aceea, receptivitatea este cheia parentingului. Răspunzând la nevoile copiilor noștri noi le construim un sentiment al încrederii și securității pe termen lung.
Părinții trebuie să știe că există metode blânde pentru a ghida copii noștri atunci când schimbările sunt necesare. Multe probleme severe de somn nu sunt deloc legate de însuși somnul copilului ci de alimentație sau alte probleme de sănătate. Ignorând aceste fapte devenim incapabili să ne ajutăm copii. "
Cry It Out are un mare impact și asupra alăptării
Cry it out și derivatele sale nu au doar un impact negativ asupra creierului copilului ci și asupra relației de alăptare dintre mamă și bebeluș.Renee Kam, consultant în lactație IBCLC, spune “Trezitul pe timp de noapte poate fi foarte obositor pentru părinți. Din păcate, societatea noastră contribuie la întreținerea sentimentelor negative prin promovarea unor așteptări nerealiste de la bebeluși.
Părinții merită o informație onestă și realistă despre somnul copiilor lor. Această informație i-ar ajuta să se simtă mai confortabil referitor la somnul copilului și să aibă încredere în faptul că acesta va dormi noaptea întreagă atunci când va fi pregătit. Acest lucru este important deoarece punând un copil să doarmă cu mult mai devreme decât are nevoie acesta, poate fi dăunător pentru rezervele de lapte matern. Producția de lapte bazându-se pe principiul cerere-ofertă. Astfel dacă nevoile unui copil sunt ignorate lăsându-l să plângă, producția de lapte matern va avea de suferit. Cu cât mai rar ne vom hrăni copii cu atât va scădea producția de lapte.
Metoda plânsului controlat este mai bună decât cry it out?
Chiar dacă metoda plânsului controlat este mai puțin radicală decât cry it out în versiunea brută, totuși și aceasta aduce cu sine destule probleme.
“Prea des auzim părinți care spun că nu vor recurge niciodată la cry it out dar care vor încerca fără ezitare metode derivate ale acesteia precum metoda plânsului controlat” spune Tracy Cassels." Ei cred sincer că aceste metode sunt mai blânde și mai bune și nu vor cauza foarte mult stres copiilor lor. Problema este că probele științifice ne sugerează contrariul. Versiunile modificate ale cry it out pot suna mai frumos, dar în realitate, au aceleași principii în practică și chiar pot fi cu mult mai frustrante pentru bebeluș.
Un părinte care verifică fiecare 3, 5, 10, apoi 20 de minute copilul său, nu răspunde, de fapt, nevoilor acestuia, producând mai degrabă un pic de speranță copilașului că i se va răspunde la plâns. Speranță care este ucisă la scurt timp, pentru că părinții după ce au verificat copilul pleacă din nou lăsându-l singur. Unii părinți pot lua pe câteva secunde bebelușul în brațe, aceasta nu este alinare, doar singurătate, frică, tristețe și sentimente repetate de abandon.”
Profesorul Helen Ball susține:“ Nu este caracteristic biologiei evolutive și comportamentale ale bebelușului ca acesta să fie antrenat pentru somn indiferent de metoda utilizată și este complet normal ca el să reziste acestui proces, fie el radical sau treptat. Faptul că este posibil de antrenat somnul copiilor nu înseamnă că este corect.”
Asociația Australiană pentru Sănătatea Mintală a Copiilor nu susține nici cry it out nici derivatele acestei metode. Amintiți-vă de faptul că toți copii vor adormi singuri și vor dormi toată noaptea la un moment dat. Cu puțin ajutor și multă dragoste din partea voastră, somnul nu va fi traumatizant nici pentru copil nici pentru părinți.
La final, fiecare părinte face alegerea potrivită pentru familia sa. Dar înainte de a opta pentru cry it out, întrebați-vă, dacă într-o societate în care bântuie depresia, anxietatea, neîncrederea în sine, narcisismul și alte tulburări mintale, este rezonabil să acceptăm acest tip de experimente pe sănătatea mintală a copiilor noștri?
sursa: bellybelly.com
