Alăptarea și o nouă sarcină

Alăptarea și o nouă sarcină 

sursa foto: pinterest.com

Alăptarea
este un proces absolut natural și estetic, totuși e un domeniu la care femeile au o
mulțime de întrebări. Cazul în care o mamă alăptează și rămâne din nou însărcinată nu este deloc o excepție. Se întâmplă că unele mame rămân însărcinate atunci
când alăptează, iar această situație le pune în fața unei decizii dacă să mai
alăpteze sau nu. Presiunea din partea rudelor și lipsa de informație, de cele
mai multe ori, o fac pe mamă să înceteze alăptarea.

Prin
acest articol venim să liniștim gravidele care alăptează. Printre recomandările
emise de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu se regăsește înțărcarea
copilului o dată cu parvenirea unei noi sarcini.

Mituri legate
de alăptarea în sarcină

Unul
dintre miturile legate de alăptare în sarcină spune că stimularea mameloanelor
 poate provoca o naștere prematură.
Uterul într-adevăr reacționează la oxitocina care este produsă în organism în
momentul stimulării mameloanelor, dar acest lucru se întâmplă nu mai devreme de a
37 – a săptămână de sarcină.

Un
alt mit este că, dacă mama alăptează, atunci fetusul nu va primi cantitatea
necesară de vitamine, minerale și alte elemente necesare formării și
dezvoltării lui. Adevărul este că aceste elemente sunt „expediate” de către
organism în primul rând fătului, apoi spre laptele matern și în ultimul rând
mamei.

Riscuri în
cazul unei înțărcări bruște

Înțărcarea, mai ales bruscă, nu numai că nu e necesară în cazul unei noi sarcini, ba mai
mult, poate fi chiar periculoasă. Aceasta poate avea un impact negativ asupra
sarcinii, din cauza unei reconstituiri hormonale bruște.

Dacă mama a decis să alăpteze în continuare

Dacă mama a luat decizia să alăpteze
în perioada sarcinii, aceasta poate să o facă până când naște, iar mai apoi să
continue alăptarea primului copil în tandem cu a nou-născutului, adică să
alăpteze ambii săi copii.

Atenție la cantitatea de vitamine

Cel mai important lucru la care
trebuie să atragă atenția o gravidă care alăptează este că în această perioadă
ea trebuie să fie de două ori mai atentă la ceea ce mănâncă și obligatoriu să
administreze vitamine concepute pentru perioada sarcinii, pentru a-și asigura
aportul necesar de vitamine și minerale.

Dacă mama a
decis totuși să înceteze alăptarea

Dacă
mama a luat decizia de a înceta alăptarea, trebuie să o facă treptat, în așa mod
încât, pe la 20 de săptămâni de sarcină, copilul să fie înțărcat. Anume la
această vârstă gestațională laptele matern începe să își schimbe compoziția și
să producă nu lapte matur, ci colostru pentru bebelușul din burtică. În această
perioadă cantitatea de lapte devine mult mai mică și copiii, de cele mai multe
ori, singuri renunță la alăptat.

Cazuri în care se recomandă înțărcarea

Există totuși și situații când este
recomandată înțărcarea, acestea sunt legate de cele mai multe ori de anumite
indicații medicale. E vorba de iminență de naștere prematură, precedente de avorturi
spontane pe care le-a avut mama, sângerări și probleme serioase legate de
sarcină.

Mămica Alăptează vă reamintește că OMS
și UNICEF recomandă să alăptați copiii cel puțin până la doi ani.

Olga Gutium – consultant în alăptare

ISTORIA UNEI MAME Inga Ganzii - mama ce luptă să-și alăpteze fetița care suferă de diabet zaharat

ISTORIA UNEI MAME 

Inga Ganzii - mama ce luptă să-și alăpteze
fetița care suferă de diabet zaharat

Inga Ganzii este mămica unei fetițe de 1 an  și 6 luni. După aproape 42 de săptămâni de
așteptare, în august 2013, micuța Ecaterina a decis să vină pe lume. Încă din
perioada sarcinii, Inga a decis că va alăpta copilul și altă variantă nici nu
concepea. Mămica Ecaterinei și-a dorit dintotdeauna să alăpteze cât mai mult,
atât cât își va dori copila ei. Totul a decurs așa cum își imagina Inga, până 1
an și 2 luni ale fetiței, momentul în care părinții Ecaterinei au aflat că
aceasta suferă de diabet zaharat.

A fost o perioadă dificilă, recunoaște Inga. În zilele în care
medicii insistau că trebuie să se renunțe la alăptare, Inga nu își găsea locul
și liniștea de nedumerire și întrebări. Nopți în care Ecaterina își cerea
lăpticul, iar mama ei plângând o refuza de frică să nu îi crească nivelul
glicemiei. Inga Ganzii a dat dovadă de curaj și nu a renunțat la alăptare, a
căutat răspunsuri, s-a informat la maxim și continuă și acum să-și alăpteze
micuța. Vedeți ce înseamnă să alăptezi un copil cu diabet zaharat și cum a reușit Inga,
de unde a găsit curaj să nu renunțe.  

Ecaterina

Cum a fost alăptarea la început? Ai întâlnit dificultăţi? 

Teoretic, eu am fost temeinic documentată la această tema, frecventam întâlnirile „La Leche League” (organizație internațională care susține și promovează alăptarea), deci ştiam cam ce e de făcut. Însă, în ziua când m-am trezit cu micul omuleţ în mâna, mi-am pierdut memoria. Noroc că fetiţă mea a ştiut mai multe decât mine şi mai bine, că de aceea a stat acolo 42 săptămâni. S-a ataşat corect din prima, a supt cu tărie din prima zi şi nu s-a lăsat „cucerită” de laptele praf oferit de asistentele medicale. Acestea au insistat să-i dea copilei mele un pic de lapte praf ca „să doarmă şi ea mai bine şi eu să mă odihnesc”. Nu am acceptat. Mi s-a întâmplat odată să mi se blocheze laptele şi să se angoarjeze sânii, dar a fost pentru o perioada scurtă, până s-au deblocat canalele și începuse şi micuţa să mănânce ceva mai mult. Deci pot să spun că sunt printre norocoase. La noi alăptarea a fost o plăcere din prima clipă.

Ce a însemnat asta pentru tine ca mamă?





Depistarea diabetului la fetița mea a însemnat pentru mine o lovitură cruntă. Nici nu vreau să îmi aduc aminte primele zile. Eram debusolaţi, nimeni nu ne spunea nimic, decât că are diabet. Am încercat să vorbim cu doctorii, dar nu primeam niciun răspuns care să ne mulţumească. Am ajuns în spital vineri spre sâmbătă noapte şi, cum în week-end sunt doar doctorii de serviciu, nu se sinchisea nimeni să ne acorde 5 min, să calmeze doi părinţi pierduţi. Soarta ne-a lovit în cel mai „moale” loc, în cea mai dragă fiinţă. Dacă poate cu lovitura ce m-a lovit aş fi reuşit cumva să mă împac, nu pot să mă împac cu lovitură ei, un copil abia trecut de bebelușie, care are de suportat zilnic câte 10 înţepături pentru a-i fi luată glicemia din deget şi 4 injecţii cu insulină, iar cu asta are de trăit toată viaţa. Dar din nou ea ne-a dat cel mai bun exemplu de curaj şi voinţă, nu a plâns niciodată la nicio injecţie sau glicemie. Eu plângeam în fiecare clipă când nu o aveam lângă mine, iar ea stătea cu capul sus la fiecare injecţie.

Ce înseamnă să alăptezi un copil cu
diabet? 

De când a venit pe lume ştiam că vreau să o alăptez până va renunţă ea şi nu îmi imaginam acest vis năruit. Încă din spital ştiam cam cât suge la o masă. Noaptea începuse să nu se mai trezească pentru că, după primele nopţi de plâns, văzând că nu primeşte nimic, se consola singurică în somn şi probabil nu mai avea nevoie de alinarea mea. Doar eu mă trezeam şi plângeam că nu se mai trezeşte. Pe de altă parte îmi doream să nu se trezească, pentru că de cele mai multe ori noaptea era cu glicemia peste normal şi-atunci, dacă s-ar fi trezit, trebuia din nou să o refuz.

Bineînţeles că atunci când ne-am trezit cu acest nou „prieten”, Katia era în continuare alăptată şi nici gând nu aveam de înţărcat. Deşi eu începusem serviciul, ea îşi primea porţia de anticorpi dimineaţă, seară şi toată noaptea. La spital a fost cum a fost, cu rele şi bune. Deşi ştiu sigur că dacă nu aş fi insistat şi nu m-aş fi documentat, cu siguranţă aş fi înţărcat pentru că toţi doctorii asta mi-au spus să fac. Odată ajunse acasă, cu numărul de glucide şi schema de insulină stabilită, am încercat să ne ţinem de program. Deşi nu sunt de acord cu alăptatul după program, în acest caz eram mulţumită că măcar pot să o alăptez în continuare.

Katia cu tatăl său

Dacă aş avea acum experienţă de-atunci, aş face totul altfel. Acum Katia este din nou alăptată, aproape fără program. Bine, a şi crescut, deci chiar şi-aşa fără program suge de maxim 3-4 ori pe zi şi seară la culcare obligatoriu și uneori noaptea. Chiar dacă se întâmplă să îi crească un pic mai mult glicemia, prefer să îi fac o corecţie cu insulină, decât să nu îi dau sân atunci când ea simte nevoia. Nu ştiu dacă îl pot numi avantaj sau dezavantaj, dar nici cantitatea de lapte produsă nu mai este la fel de multă, aşa că uneori ea stă la sân doar pentru confort şi nu-și pune în pericol nivelul glicemiei. Într-un final, nu e grav dacă îi creşte un pic glicemia, doar nu va suge toată viaţă. Va avea în primii ani glicemii un pic peste medie, oricum asta nu afectează corpul copiilor mici, ori diabetul produce consecinţe grave dacă nu este ţinut sub control de la pubertate încolo. Aşa ne-a spus şi doctorul, că anume copii suportă uşor şi nu sunt afectaţi dacă au glicemia ceva mai crescută.

Ce înseamnă alăptarea pentru tine, ca mamă? 

Alăptarea pentru noi înseamnă mult mai mult decât hrană, este dragoste, tratament, alint, somn dulce, gingăşie, apropiere, căldură sufletească, legătură pe viaţă, ochișori dulci care mă privesc şi mânuţa ei fină care îmi mângâie cu drag sânul. Ce poate fi mai frumos decât să stai în braţele mamei, hrănindu-te cu dragoste? Pe scurt, pentru mine alăptatul e ceea ce trebuie să fac.
Mi-ar plăcea că fiecare om să aibă şansă o dată în viaţă să alăpteze, sau măcar fiecare mama să o facă. Pentru că alăptând, hrănim trupul, mintea şi sufletul.

foto: arhivă personală Inga Ganzii

Anastasia Popescu

(FOTO) Femei în primele ore de maternitate

(FOTO) Femei în primele ore de maternitate

Fotograful Jenny Lewis a demonstrat cât de frumoasă e veniea pe lume a unui copil și cât de minunate sunt femeile în primele 24 de ore de după naștere. Deși obosite și nedumerite încă, fericirea se citește pe chipul acestor femei. Savurați aceste minunate creații fotografice!

sursa foto: Jenny Lewis

Mamele de la Institutul Mamei și al Copilului vor fi consultate de specialistele Mămica Alăptează

Mamele de la Institutul Mamei și al Copilului vor fi consultate de specialistele Mămica Alăptează

Mămica Alăptează a stabilit o înțelegere de colaborare cu maternitatea Institutului Mamei și al Copilului. Consultantele proiectului nostru, Olga Gutium și Alina Shmurun, vor merge de trei ori pe săptămână în secția „Fiziologia nou-născuților”, pentru a consulta proaspetele mămici în domeniul alăptării și pentru a le ajuta să-și stabilizeze lactația în cazul în care acestea au nevoie de ajutor profesionist.



Este pentru prima dată în Republica Moldova când o maternitate acceptă să colaboreze cu consultante în alăptare. Maternitatea Institutului Mamei și al Copilului este, deocamdată, unica de la noi din țară de acest gen. 

Mamele vor beneficia de consultații absolut gratuite, iar munca prestată de consultantele Mămica Alăptează este una în bază de voluntariat. 

Prin acest intermediu, aducem mulțumiri directorului de cercetare  al Asociației de Medicină Perinatală - doamnei Ala Curteanu și directorului Institutului Mamei și al Copilului - domnul Ștefan Gațcan, pentru deschiderea spre colaborare.

Împreună sperăm să contribuim la sporirea numărului mamelor care își alăptează pruncii.







foto: Irina Spinei
* Fotografiile au fost făcute publice cu consimțământul celor prezenți în ele.



Mămica Alăptează

(FOTO) Cât de minunate sunt momentele alăptării

(FOTO) Cât de minunate sunt momentele alăptării

O serie de fotografii ale mamelor care alăptează, imortalizate de către fotografa Ivette Ivens, demonstrează cât de frumoasă e alăptarea, chiar și a copiilor mai mari de un an. Mame frumoase cu pici frumoși atașați la sân, oare ce poate fi mai frumos decât această magică legătură dintre mamă și copil. Savuați! Inspirați-vă!

sursa foto: babycenter.com

„Mămica Alăptează” este susținută de către Asociația de Medicină Perinatală

„Mămica Alăptează” este susținută de către Asociația de Medicină Perinatală

Proiectul „Mămica Alăptează” a primit aviz de susținere din partea Asociației de Medicină Perinatală din Republica Moldova. Împreună urmează să avem o colaborare orientată spre majorarea numărului de mame care își alăptează exclusiv la sân bebelușii. Este pentru prima dată în Republica Moldova când se stabilește o colaborare între cadrele medicale și o organizație ce oferă consultare în domeniul alăptării și nemijlocit cu consultantele proiectului.



Pe această cale, aducem mulțumiri Asociației de Medicină Perinatală și, îndeosebi, Directorului de cercetare al asociației, doamnei Ala Curteanu, pentru deschiderea și entuziasmul cu care a acceptat întâlnirea noastră și colaborarea ulterioară.



Mămica Alăptează pregătește și alte noutăți frumoase, prin care o să venim în ajutor mămicilor în domeniul alăptării și lactației. Stați pe aproape, săptămâna viitoare o să anunțăm mai detaliat despre ce e vorba.





Mămica Alăptează

Maria Marian - mama care continuă să își alăpteze fiul, în pofida unui job solicitant

Maria Marian - mama care continuă să își alăpteze fiul, în pofida unui job solicitant

Astăzi dăm startul unei noi rubrici - Istoria unei mame. Prima noastră protagonistă este Maria Marian, prezentatoare TV și mama unui băiețel adorabil pe nume Cristian. Maria este mămica ce demonstrează că se poate. Deși are o muncă mai mult decât solicitantă, aceasta nu a renunțat la alăptare și continuă și acum să contribuie la sănătatea copilul său prin laptele pe care i-l oferă. Vedeta de la Jurnal TV ne povestește cum i-a reușit acest lucru.

Ce a însemnat pentru tine nașterea fiului tău? Cum te-a
marcat acest eveniment?

Datorita fiului meu am
renăscut, m-am redescoperit, am cunoscut o alta „EU”. Lumea mea s-a oprit în
loc atunci când Domnul mi l-a dăruit  pe
Cristian și nu încetez nici o clipă să mă minunez de acest ghemuleț de om care
acum, la vârsta lui de 1 an și 3 luni, deja îmi ridică singur tricoul atunci când
dorește lăptic de la mami. Îmi răstoarnă casa cu susul în jos de nu o mai
recunosc și cântă la muzicuță de dimineață până seara,  crezându-se pe cele mai mari scene ale lumii.
J 

Ce s-a schimbat în viața ta o dată cu venirea pe lume a
micuțului vostru?

Oooo, totul s-a schimbat! Și
mă bucur atât de mult de asemenea schimbări! Să le dea Dumnezeu tuturor
familiilor asemenea experiențe, căci nu există cuvinte pe lumea asta care să
descrie aceste emoții. Chiar azi îmi aduceam aminte cu soțul meu, Lilian, cum,
în primele zile de viață, ne uitam continuu la bebeluș să vedem dacă e bine. Îi
analizam fiecare părticică a corpului, am devenit excesiv de grijulii. Știi, un
copil schimbă radical totul, iar cei care zic că viața capătă un alt sens, au o
mare-mare dreptate.

Ce înseamnă pentru tine alăptarea?

Laptele matern este sănătate
pura. La pieptul mamei, bebe are tot ce-i trebuie pentru corp și minte, pentru
suflet și chip. Și dacă Dumnezeu a creat „perfecțiunea”, de ce noi, femeile, să
nu profităm de această șansă unică în viață? Un copil atașat la sân este cea
mai dulce imagine care poate exista vreodată, iar noi, femeile, trebuie să fim
mândre că putem fi MAME!   

Cum reușești, având un job atât de solicitant, să nu renunți
la alăptare, deși timpul nu îți permite să fii mereu lângă copilul tău?

Un copil sănătos și o
familie împlinită sunt prioritare în tot ce fac. De aceea mă ambiționez să le
reușesc pe toate. A fost mai dificil în primele 6 luni ale copilului, când l-am
hrănit exclusiv cu lapte matern. Acum e mult mai ușor. Nu puține au fost
momentele când, în pauzele de publicitate ale emisiunii, fugeam în culise să-mi
alăptez copilul și nu puține au fost zilele în care Cristian a însoțit-o pe
mami la muncă.

Cât timp planifici să alăptezi?

Să vedem. Deocamdată, la 1
an și 3 luni și la cele 12 kilograme ale sale reușesc sa-l țin cocoțat pe mine.
 Sper să rezist cât mai mult.

Multe femei întâmpină dificultăți în alăptare, cel puțin
de la început. Tu te-ai confruntat cu vreunul dintre ele?

Da, este un lucru firesc, până
lactația se adaptează în funcție de necesitățile copilului. Probleme foarte
mari nu am avut, deoarece, la maternitate, am avut parte de  o asistentă extraordinară, care mi-a masat
foarte bine și corect sânii. De un lucru foarte important am ținut cont: am
evitat, pe cat posibil, stoarcerea sânilor după fiecare alăptat. Exista un obicei
printre mămici, precum că sânii ar trebui storși definitiv după ce bebelușul
termină de mâncat piept. Nu sunt de acord cu acest lucru. Cu cât stoarcem mai
mult, cu atât sânul produce și mai mult lapte. Evitând acest lucru, sânii, în
aproximativ 2 săptămâni, și-au potrivit cantitatea de lapte după necesitatea
copilului. 

Ce crezi despre proiectul nostru?

Ma bucur mult pentru
asemenea inițiativă. Moldova are nevoie de foarte multă informare la acest
capitol, căci mituri și neadevăruri în ceea ce privește alăptatul întâlnim la
tot pasul. Vă urez mult succes!

  

foto: arhivă personală

Anastasia Popescu