Momentele esențiale despre alăptare

Momentele esențiale despre alăptare

Primele zile de după naștere sunt o adevărată provocare pentru proaspetele mame, mai ales dacă acestea sunt la prima naștere. Alăptarea este și ea o temă care trezește multe întrebări și temeri, de aceea am adunat în acest articol cea mai importantă informație pe care trebuie să o cunoască o viitoare sau proaspătă mămică despre alăptarea unui nou-născut. 

COLOSTRUL - este primul lapte, puțin cantitativ, dar foarte caloric. Acesta este suficient pentru nou-născut, încât stomacul micuților în prima zi de viață are volumul unei cireșele. Laptele apare în majoritatea cazurilor la 3-4 zile de la naștere, mai rar la 5-7 zile și în cazuri foarte rare până în a 10-a zi.  În acest sens este foarte important să reduceți stresul la minim, pentru că stresul inhibă secreția de lapte (anume secreția și nu producția; în caz de stres laptele continuă să fie produs, dar acesta va curge mai greu din sân). Există două tipuri de lapte, cel de tranziție (de la colostru spre lapte matur), acesta este gras și gălbui la culoare; și laptele matur este apos, semitransparent și nu e atât de gras ca cel de tranziție.

SUPTUL NOU-NĂSCUTULUI. Nou-născuții au nevoie să sugă, așa ei se alimentează, sporesc producția de lapte, se simt în siguranță, comunică cu mama, își reduc stresul, își alină durerile și alăptarea îi ajută să se adapteze mai ușor la noul mediu, ceea ce e o adevărată provocare pentru ei. Nou- născuții sug foarte mult și des și asta e absolut normal și necesar. În primele săptămâni de viață picii pot petrece la sân și 1-2 ore neîntrerupt, pot cere să fie alăptați chiar și după 5 minute de la ultima gustare.

CÂT DE DES TREBUIE ALĂPTAT UN NOU-NĂSCUT? Nou-născuții și bebelușii până la 1 an este recomandat să fie alăptați la cerere, adică atât de des cât o cere copilul, lăsându-l să decidă singur durata alăptării, fără a o întrerupe. Copii au perioade când sug puțin și rar și perioade în care sug des și mult (legate de stres, erupții dentare, dureri, boală, pusee de creștere ș.a.).

CINE POATE ALĂPTA ȘI CINE NU? Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 97 la sută din femei pot alăpta. Celelalte 3% au motive întemeiate legate de probleme grave de sănătate sau de incapacitatea de-a alăpta din punct de vedere hormonal.

CUM FUNCȚIONEAZĂ ALĂPTAREA? Alăptarea funcționează conform schemei cerere-ofertă. Cu cât mai mult bebe va suge, cu atât mai mult lapte va produce corpul dvs. Pentru a spori și mai mult cantitatea de lapte este recomandat să schimbați cât mai des sânii în cadrul aceleiași alăptări (minim 4-6 ori). Iportant: Nu e nevoie să stoarceți sânii. Sânii se storc doar în două cazuri: atunci când trebuie să plecați de acasă și vreți să lăsați lăptic bebelușului și în azul în care pieptul se întărește, simțiți disconfort sau durere (o faceți până la ușurare, nu până la ultima picătură).

CUM SĂ ÎNȚELEGEȚI CĂ BEBE SE ALIMENTEAZĂ SUFICIENT? Indicatorul principal este adausul în greutate al copilului, un indicator suplimentar, dar secundar este și numărul de scutece ude și murdare. Până la 10 zile de viață copilul trebuie să se urineze de minim atâtea ori câte zile de viață are (ex: o dată în 1 zi; de 3 ori la 3 zile), după 10 zile copilul trebuie să aibă minimum 10-12 urinări. Referitor la defecări, în primele 3-4 zile de viață nou-născtul trebuie să aibă minimum atâtea scaune câte zile de viață are, după 3-4 zile bebe va avea scaunul de cel puțin 3-4 ori pe zi: acest lucru va vorbi despre faptul că bebe se alimentează suficient. NIMIC! altceva nu poate indica insuficiența alimentației sau a laptelui. Alimentația mamei nu influențează cantitatea și calitatea laptelui. 

IMPORTANT: Nu stoarceți sânul ca să vedeți cât lapte aveți și cât de gras este. Lapte slab nu există, el e așa cum trebuie să fie, iar dvs sau pompa nu va reuși niciodată să sustragă laptele din sân la fel de bine cum o face copilul. Sunt femei care storc destul de greu și chiar aproape de loc nu pot stoarce sânul, cu toate acestea au lapte și alăptează. Faptul că copilul plânge și suge mult și des nu este legat de insuficiența de lapte. Copii plâng din numeroase motive, iar în primele zile e absolut normal să o facă din cauza disconfortului provocat de adaptarea la un nou mediu și o nouă lume.

CE E DE FĂCUT DACĂ BEBE IA PUȚIN ÎN GREUTATE? Corectați atașareala sân, dacă aceasta este incorectă, bebe nu va suge eficient; schimbați sânii cât mai des în cadrul aceleiași alăptări; verificați frenul lingual al nou-născutului, în caz că acesta este scurt, bebe nu poate apuca bine sânul și nu va suge eficient; adresați-vă unui consultant în alăptare.

SUZETE ȘI BIBEROANE! Suzeta și biberonul se sug altfel decât sânul și majoritatea bebelușilor nu pot îmbina ambele tipuri de supt (deși sunt și excepții). Oferind suzetă și/ biberon riscați ca bebelușul să refuze sânul. Copiii nu refuză sânul în o zi sau o săptămână, acest proces are loc treptat și de obicei se acutizează în perioade mai dificile pentru copii: pusee de creștere, erupții dentare, boală. Dacă aveți necesitatea de a oferi lapte stors copilului sau alimentație artificială adăugătoare, oferiți prin o seringă fără ac, linguriță sau cănuță mică.

SUZETA mai are încă un șir de neajunsuri. Copii care folosesc suzeta întâmpină dificultăți în atașarea la sân și tot ei cer mai rar sânul, în acest mod nu-l stimulează suficient de des, iar producția de lapte scade; acesta poate fi motivul unei alimentații insuficiente ale copilului, a cantității scăzute de lapte și a refuzului sânului. Suzeta e o sursă de bacterii și infecții și tot ea are efecte negative asupra dentiției, astfel dinții micuțului riscă să fie poziționați incorect din cauza suptului suzetei.

APA. Copii alăptați primesc necesarul de apă pentru organism, din laptele matern care e mai mult de 80% apă. Apa se va introduce în alimentația copilului, nu mai devreme de 6 luni o dată cu începerea diversificării alimentare. Apa nu are valoare nutritivă și tocmai din acest motiv este nu numai inutil, dar și dăunător să oferiți sugarilor de până la 6 luni, apă. 


STORSUL PIEPTULUI. În general sânul se stoarce în două cazuri: 1. atunci când trebuie să lipsiți de acasă și sunteți nevoită să lăsați lapte bebelușului ca acesta să fie hrănit; 2. atunci când resimțiți durere sau disconfot, presiune la nivelul sânului. În al doilea caz sânul se stoarce doar puțin, până dispare deranjul, nu până la ultima picătură. Nu e nevoie să stoarceți sânul pentru a spori cantitatea de lapte, în acest sens atașați copilul cât mai des la sân. Storsul sânului cu scopul sporirii cantității de lapte într-un final vă pot provoca în cel mai bun caz o hiperlactație sau chiar mastită. 

Anastasia Popescu

pre-consultant în alăptare

fondatoarea „Mămica Alăptează”

Ar putea să vă intereseze și...

- Atașarea corectă la sân

- De ce alăptarea la cerere e mai bună decât alăptarea conform unui regimul 
- Oferim ori nu apă sau alte lichide bebelușilor până la 6 luni?
- Cum stoarcem sânul manual.

Scrisoarea unui nou-născut către mama

Scrisoarea unui nou-născut către mama

Foto: pinterest.com

Scumpa mea mămică, sunt eu, copilul tău. Acel copil pe care l-ai purtat nouă luni sau și mai mult în burtică, cel pe care îl mângâiai și îi vorbeai cu atât drag în timp ce eu îți savuram bătăile inimii și vocea. Scumpa ta voce, pe care am avut onoarea să o aud de acolo, din interiorul tău. Oare cine mai e în stare de așa ceva?




Sunt eu mami, acel copil pe care ți l-ai dorit atât de mult, acel copil care te lăsa cu ochii în lacrimi când mergeai la ecografie și când mi-ai simțit prima mișcare. Sunt iubirea pură, născută din iubire și am venit iubire să vă aduc, ție și lui tata.



Acum poate nu mai sunt la fel de liniștit și de comod precum am fost acele nouă luni, știu că îți deranjez somnul, că nu mai apuci să savurezi cina, că uiți uneori să te piepteni. Dar mami, te iubesc și am nevoie de tine. Tu ești universul meu, tu ești ghidul meu în această lume nouă, diferită, stranie și înfricoșătoare pe alocuri. 



Am nevoie de brațele tale, în ele domnește liniștea, pacea, dragostea. Când mă cuprinzi la pieptul tău mă simt atât bine. În brațele tale e cald, îți aud inima cum îți bate, îți simt mirosul, îți aud respirația și vocea; lucruri atât de dragi mie încă din prima mea zi de existență. În tine și prin tine m-am născut mamă, prin tine, de la tine și cu tine învăț să trăiesc. 



Atunci când plâng și te chem în ajutor, mi-e teamă, mă simt singur și părăsit, mi-e frig sau foame sau mă doare ceva anume și nu pot face față acestei frici sau dureri fără tine, mamă. Ajută -mă, alina-mă, asculta-mă!



Vreau să știu că mă iubești și mă accepți și atunci când sunt bolnav, supărat, iritat, flămând, nerabdator, obosit, atunci când nu te las să dormi, să mănânci, să faci ordine prin casă sau să termini o discuție la telefon.



Eu nu am ceas, eu nu pricep ce înseamnă "o să vin curând", "mă întorc peste 5 minute” sau "mai așteaptă un pic", eu am nevoie de tine aici și acum. Sunt încă foarte mic, mamă, dar îți promit că o să învăț să aștept când o să fiu mai mare, o să învăț să spun ce anume mă supără și ne va fi la amândoi mai simplu.



Eu te iubesc mamă și atunci când ești nerăbdătoare, atunci când plângi, când ești furioasă, când ești obosită sau neîncrezută în ceea ce faci. Îți simt neliniștea și neîncrederea și îmi e și mai frică, mamă. Nu te îngrijora! Eu sunt cu tine! Tu ești cea mai bună mamă din univers, cea mai minunată mamă pe care aș fi putut să o am vreodată. Chiar dacă greșești, eu te iubesc! Ții minte? Noi învățăm împreună! Ai încredere în tine mamă, toate răspunsurile sunt ascunse în interiorul tău și în ochii mei. Fii sigură, sunt un copil perfect, nu-mi căuta cusur, ci caută calea să te conectezi cu mine și să mă înțelegi, să fim un tot întreg.



Te iubesc mamă! Ți-am spus asta când ai simțit prima lovitură din burtică, când ți-am zâmbit prima dată, de fiecare dată când m-ai atașat la sân și am gemut de plăcere, când m-am trezit și te-am văzut alături, când m-ai ținut în brațe ca să mă simt mai bine, când vați privit unul pe altul cu tata plini de dragoste și eu am săltat de bucurie. Îți spun că te iubesc de fiecare dată când îți stâng degetul în pumnul meu micuț. E mic mamă, dar are în el multă putere, ambiție, curaj și încredere și tu ești cea care îmi poți păstra această putere și o poți înmulți zi de zi, iubindu-mă chiar și atunci când ochii și mâinile îți sunt obosite. 




Te iubesc mamă! Iubește-mă și tu, orice aș face!

Anastasia Popescu

pre-consultant în alăptare

fondatoarea „Mămica Alăptează”

Workshop „Alăptarea după un an și Încetarea Alăptării”

Workshop „Alăptarea după un an și Încetarea Alăptării”

Încetarea alăptării este o etapă importantă din viața atât a copilului, cât și a mamei. Alăptarea nu este doar hrană și lapte, iar încetarea alăptării nu este doar sfârșitul lactației. Această etapă presupune învățarea unor noi tactici de comunicare, de depășire a situațiilor de criză și de adaptare. Alăptarea ca proces a avut nevoie de mai bine de 9 luni ca să se declanșeze, să se pregătească corpul: sistemul hormonal și sânii și este nemilos în primul rând față de corpul dvs să încetați alăptarea brusc, el are nevoie de timp și răgaz; ca să nu mai vorbim de cât de traumatizant poate fi acest lucru pentru copil.


Consultanta în alăptare și co-fondatoarea Mămica Alăptează - Alina Șmurun, recomandă mamelor să acorde multă atenție acestei etape din viața micuților, dar și  a lor. ”Alăptarea devine cu timpul un ritual indispensabil din viața copilului. Tocmai din toate aceste motive, întreruperea bruscă a alăptării este destul de traumatizantă pentru copil. Din viața acestuia dispare un ritual foarte drag, simțul siguranței și al protecției. 

Încetarea treptată a alăptării permite mamei să sfârșească alăptarea fără a traumatiza și marginaliza copilul și fără a-și supune propriul corp vătămărilor și/ urmărilor mai puțin plăcute. Înțărcarea treptată este constituită din mai mulți pași de urmat, care asigură blând sfârșitul alăptării.”

Ca să aflați cum treceți blând și ușor prin încetarea alăptării, vă invităm la un eveniment dedicat acestui subiect, prezentat de către consultanta superioară în alăptare - Alina Șmurun. 

Workshop-ul va fi prezentat în limba rusă, cu traducere în română în caz de necesitate. Prezentarea și informația tipărită este disponibilă în limba română și rusă.




În cadrul workshop-ului veți afla despre:

- Alăptarea după 1 an și după 2 ani;
- Cum negociem cu copilul și-l învățăm să aștepte;
- Cum trecem (după 1 - 1,5 ani) de la alăptarea la cerere la alăptarea conform unui „regim”;
- Cum eliminăm alăptările de noapte;
- Cum învățăm copilul să adoarmă fără sân;
- Cum să încetăm alăptarea fără a traumatiza copilul și propriul corp;
- Încetarea alăptării pas cu pas, etapă cu etapă;
- Care sunt acțiunile indicate și care sunt conraindicate în legătură cu copilul în perioada înțărcării;
- Cum ne dăm seama dacă copilul e pregătit pentru încetarea alăpării și care sunt perioadele potrivite și nepotrivite din viața lui pentru a trece prin această nouă etapă;
- Vârsta optimă a copilului pentru încetarea alăptării;
- Coprul mamei în perioada încetării alăptării. Cum avem grijă de el și în deosebi de sâni;
- De ce înțărcarea treptată și nu bruscă. Despre traumele înțărcării cu pastile, legatului sânilor, despărțirea de copil pentru câteva zile, ungerea mameloanelor cu verde de brialiant și altele;
- Mituri despre încetarea alăptării.


Durata evenimentului: 2 - 2,5 ore

Data: 10 iulie
Ora: 15:00

Adresa: str. Praga 55 (intersecție cu str. C. Brâncuși) Botanica
Centru de Yoga a Eugeniei Ionel

Costul biletului 200 lei.
Bilet pentru al doilea membru ai familie 40 lei.
Numărul de bilete este limitat!


Pagina de facebook 
a evenimentului

Alăptarea și disfuncțiile glandei tiroide

Alăptarea și disfuncțiile glandei tiroide

foto: mama12.ru

Disfuncțiile glandei tiroide este o afecțiune
pe larg răspândită în zona noastră geografică. La etapa de planificare a
sarcinii, a gestației și a alăptării, mamele ar trebui să fie de două ori mai
precaute în acest sens. Deseori însă acestea nu știu dacă este compatibil tratamentul
glandei tiroide cu alăptarea și neglijează acest aspect, însă acest lucru poate
fi dăunător atât pentru mamă, cât și pentru copil. Mămica Alăptează a solicitat
părerea medicului endocrinology – Stepan Șuparski pentru a aduce claritate în
jurul acestui subiect.

O femeie care a luat tratament pentru
hipotiroidie în timpul sarcinii, poate continua acest tratament și după
naștere, în timpul alăptării?

Hipotiroidia
reprezintă de fapt o reducere funcțională a glandei tiroide. Această afecțiune
se tratează cu preparatul – Tiroxină. Este foarte importand dacă
hipotiroidismul a fost depistat până sau în timpul sarcinii. Dacă până la
graviditate atunci în timpul sarcinii doza de Tiroxină va fi crescută cu 50%, după
naștere femeia va reveni la doza de până la sarcină. Dacă hipotiroidia a
apărut în timpul sarcinii, de regulă administrarea preparatelor medicamentoase
se anulează după naștere.

Stepan Șuparski

Dacă hipotiroidismul a fost
depistat până la sarcină sau în timpul alăptării, administrarea de Tiroxină
este obligatorie pentru mama care alăptează. Tiroxina este compatibilă cu
alăptarea. Funcția glandei tiroide la
copil este independentă de cea a mamei și de administrarea de către aceasta a
Tiroxinei. În același timp femeilor care alăptează le este recomandată administrarea de Caliu
Iodat (Iodomarin). Acest preparat este necesar pentru o bună  funcționare a
glandei tiroide a copilului.

Cât de frecvent sunt
necesare analizele pentru a ajusta doza de medicamente? 

Frecvența va fi stabilită
de către medicul endocrinolog în cadrul consultației. Dar în general dacă o
femeie a administrat Tiroxină în timpul sarcinii, iar după naștere a încetat să
o facă; este recomandat ca peste 3 luni după naștere aceasta să repete analiza
de sânge la hormonii TTG și T4.

În caz de hipertiroidie, o femeie care alăptează poate
urma un tratament medicamanetos în acest sens?

Da, o femeie care alăptează
poate urma un tratament împotriva hipertiroidiei. Desigur că acest lucru se
face cu acordul medicului endocrinolog. La început se presciu doze mici de
medicamente, împărțite în 2-3 administrări.

În cazul în care este necesară o
intervenție chirurgicală la nivelul glandei tiroide, cum va proceda o mamă care alăptează?

Acest caz necesită o
abordare individuală. Dacă nodul glanei tiroide este mai mare de 12mm, este
recomandată puncția și numai după această procedură se ia o decizie în privința
intervenției chirurgicale. Dacă totuși este necesară o intervenție chirurgicală la nivelul glandei tiroide, femeia poate continua să alăpteze. De regulă mamele alăptează
copii imediat înaitne de intervenție și revin la alăptare după 1-2 zile în urma
acesteia. Este foarte important ca chirurgul și anesteziologul să fie
la curent cu faptul că femeia alăptează și că vrea să revină la alăptare cât
mai curând posibil.

foto: aif.ru

Care sunt riscurile administrării necontrolate de
preparate cu iod, cum pătrund acestea în laptele matern și ce efecte au asupra
copilului? Mai ales când vine vorba de preparate precum Betadin.

Iodul este un microelement
foarte important pentru o bună funcționare a glandei tiroide. Este recomandat
femeilor să administreze preparat de Caliu Iodat (Iodomarin) în o doză de
200 micrograme pe parcursul la toată durata alăptării. În același timp
administarea necontrolată a iodului, inclusiv aplicarea de comprese cu iod,
pot avea urmări grave.  

Este ecomandat femeilor
care alăptează să se abțină de la aplicarea de preparatelor de iod pe piele (precum Betadin), deoarece prin peiele iodul se
absoarbe în organism și ajunge în laptele matern și poate provoca disfuncții
grave ale glandei tiroide la copil. De pe suprafața epiteliului în organismul
uman ajung doze mult mai mari decât din administrarea de preparate cu scop
profilactic.

Ce credeți despre alăptarea
pe parcursul a 2-3 ani? Există vreun risc în acest sens pentru funcția glandei
tiroide?

Este
alegerea fiecărei femei în parte. Pentru funcționarea glandei tiroide nu există
nici un risc în acest sens.

De reținut:

! Alăptarea și tratamentul disfuncției glandei tiroide, chiar și intervențiile chirurgicale sunt compatibile.

! Unguentele cu iod și aplicarea de iod pe piele, precum și a preparatelor precum „Betadin” sunt contraindicate în timpul alăptării.

!Ese foarte important  și pentru mamă, dar și pentru copil ca la etapa de palnificare a sarcinii, a gravidității în sine și a alăptării femeile să administreze preparate de Caliu Iodat și să își trateze disfuncțiile glandei tiroide la indicația mediclului.

Stepan Șuparski

endocrinolog

Centru
Medical "Top Med Consult"

Chișinău:
luni, miercuri, vineri

Centru
Medical "Pro Diagnostic"

Ungheni:
sâmbătă

Programări:
069182323

10 motive ca să dormiți împreună cu copilul

10 motive ca să dormiți împreună cu copilul

sursa foto: familygolive.com

Un copil care e îngrijit pe parcursul nopții (și pe parcursul zilei), primește reasigurări constante de dragoste și sprijin, în loc să fie nevoit să facă față sentimentelor de frică, furie, și abandon, noapte după noapte. Copiii care s-au simțit în siguranță pe parcursul nopții, la fel ca ziua, cu un părinte iubitor aproape, devin adulți care fac față mai bine stresului inevitabil pe care viața ni-l oferă.  





John Holt a spus atât de elocvent: „să ai parte de sentimente de dragoste și siguranță în primii ani de viață, acesta nu e “răsfațul” copilului, e ca și cum ai pune “bani în bancă”: un fond de încredere în alții, încredere în sine și siguranță interioară, de care copilul se poate folosi pe parcursul provocărilor vieții”. Vă prezentăm 10 motive ca să dormiți împreună cu copilul, publicate de site-ul bebster.ro.


1. Dormitul împreună în familie avantajează la maxim alăptarea, pentru ca nu e nevoie să mergi într-o altă cameră ca să iei copilul. O mamă ce alăptează în “patul familial” poate să-și hrănească ușor copilul fără să fie nevoie să se trezească de tot și poate să continue să se odihnească. 


2. Conform cercetătorului în medicina somnului - James McKenna, co-sleeping-ul crește șansele ca un părinte să poată interveni cu succes pentru a preveni moartea copilului, indiferent dacă aceasta e cauzată de o boală fiziologică sau de un accident fizic. El le reamintește părinților ca “co-sleeping-ul le oferă cea mai bună oportunitate de a-și auzi bebelușul în criză și de-a răspunde.” 


3. Pauzele în respirație sunt normale pe parcursul primelor luni de viață și e foarte verosimil cărespirația mamei oferă indicații importante nou-născutului, reamintindu-i să inspire, prevenind dezvoltarea unei situații de Sindrom de Moarte Subită. Chiar dacă acest mecanism eșuează, mama e aproape, să ajute bebelușul să se trezească. O mama ce alaptează și bebelușul ei, tind să aibă ciclurile de somn și de visare coordonate, făcând-o pe mamă să fie foarte sensibilă la bebelușul ei. 


4. Orice pericol de coșmar pentru copil este redus dacă este un adult aproape.Bebelușii și copii au pierit în incendii, au fost abuzați sexual de rude venite în vizită, au fost răpiți din patul lor, au fost atacați de animale de companie, s-au sufocat după ce au vomat și au murit ori s-au rănit în diferite moduri care ar fi putut fi prevenite dacă un părinte ar fi fost aproape să-l ajute.



5. Sufocarea este uneori listată ca un pericol al familiei care practică co-sleeping-ul. Acesta este un pericol DOAR in doua situații: un nou-născut care doarme pe un pat de apă și deci nu e capabil să se împingă în sus când e nevoie sau un părinte care e prea intoxicat de alcool sau droguri pentru a fi atent la nevoile copilului. Evident, un copil care se sufocă din orice motiv (cum ar fi o panglica de pe pijama care îi ajunge în jurul gâtului, voma din timpul somnului sau atacuri astmatice) este mai probabil să reușească să-și trezească un părinte care e aproape, decât unul care doarme într-o camera diferită.



6. Co-sleeping-ul familial previne abuzurile din partea părinților. Dormitul împreună este deseori greșit înțeles ca facilitând abuzul sexual al copilului de către un părinte. Opusul e adevărat. Părinții care dezvoltă legături adânci emoționale cu copiii lor rămânând aproape de ei și răspunzându-le noaptea la solicitări, la fel ca și ziua, sunt mai puțin înclinați să ajungă la comportamente abuzive de orice fel asupra copiilor lor pe care îi iubesc și prețuiesc. În consecință, faptul că un copil doarme singur nu a fost niciodată o protecție adecvată împotriva unui părinte care intenționează un abuz sexual și poate chiar face ca un părinte să poată să țină un astfel de secret față de celălalt.



7. Somnul la comun ajută toți membrii familiei să obțină odihna de care au nevoie, mai ales dacă bebelușul este alăptat. Acesta nu trebuie să sufere sau să plângă ca să o aducă pe mama la el și mama poate alăpta pe jumătate adormită. Întreaga familie se trezește odihnită, fără nici un resentiment față de bebelușul care le-ar fi deranjat somnul cu o noapte înainte. Un părinte extenuat este mai predispus să își abuzeze copilul decât unul odihnit și care s-a bucurat de prezența copilului care se odihnește fericit lângă el pe parcursul nopții.



8. Plânsul este un semnal oferit de natură, menit să îi deranjeze pe părinți, pentru a asigura bebelușului toată atenția dorită. Dar plânsul prelungit este stresant pentru toți membrii familiei. Cu cât sunt îndeplinite mai devreme nevoile bebelușului, cu atât au parte de mai multă odihnă și bebelușul și restul familiei  și cu atât mai multă energie vor avea pentru următoarea zi. O mamă care doarme lângă bebelușul ei poate să utilizeze răspunsul instinctiv pe care orice nouă mamă îl are față de primele scâncete ale bebelușului ei, astfel prevenind nevoia de plâns isteric, care este atât de stresant pentru bebeluș și pentru toți membrii familiei.



9. Între frații care dorm aproape unul de celalalt se dezvoltă un simț mai puternic al dragostei și încrederii, scăzând rivalitațile între ei din timpul zilei. Frații care își petrec împreună nopțile și zilele au o mai mare oportunitate să își construiască o relație mai solidă și de lungă durată. Bebelușii și copiii care sunt separați de alți membri ai familiei pe parcursul zilei (părinții la serviciu, frații la scoală) pot parțial să recupereze absența lor și să restabilească legături emoționale importante fiind împreună pe parcursul nopții și petrecând în familie dimineți atât de plăcute, care altfel ar fi pierdute. 


10. Studii științifice pe adulți în comă au arătat că prezența altei persoane în cameră îmbunătășește semnificativ ritmul cardiac, tensiunea arterială și presiunea sângelui. Pare rezonabil să presupunem ca și nou-născuții și copiii au parte de beneficii similare pentru sănătate atunci când au alte persoane care dorm în aceeași cameră cu ei.




* James McKenna, Ph.D., Personal communication, June 2000.

Traducere de Raluca Donciu

sursa: bebster.ro

„O înțărcare treptată este în primul rând respectuoasă” - Adriana Boroș, psihologă

„O înțărcare treptată este în primul rând respectuoasă” - Adriana Boroș, psihologă

Încetarea alăptării este o etapă importantă atât din viața copilului, cât și din viața mamei. Este foarte clar că încetarea blândă și treptată a alăptării este mai puțin traumatizantă pentru copil și mamă, la nivel fizic, emoțional și psihologic. Am decis să descoasem acest subiect și să vorbim anume despre înțărcare și ce efecte psihologice și emoționale poate avea acest proces asupra copilului pe termen scurt și lung, dacă e făcut foarte brusc. În acest sens am invitat-o la discuție pe Adriana Boroș- trainer de parenting conștient, psihologă și fondatoarea „Clubului Părinților Conștienți”.

Cât de mult contează alăptarea la nivel emoțional? Pe lângă hrană, ce mai primește copilul fiind atașat la sânul matern?

Alăptarea este principala sursa de hrană pentru copil cel puţin 6 luni. Se ştie că fiecare mamă produce lapte personalizat, adaptat la nevoile fizice ale copilului şi alăptarea la cerere este unul dintre factorii principali care stă la baza creării unui ataşament sănătos dinte mamă și copil. În primele 9 luni de viaţă, copilul este în perioada adaptării la mediul înconjurător. În primele 3 luni acesta se ghidează în această lume după simţurile bazale, cel mai important fiind mirosul si apoi auzul. 



Copiii simt prezenţa ocrotitoare a mamei prin mirosul ei de lapte şi vocea ei pe care au auzit-o din burtă. De aceea este foarte important ca în perioada aceasta contactul fizic cu copilul să fie aproape permanent. Sa fie alinat, hrănit şi ocrotit pentru a-şi dezvolta un sentiment sănătos de securitate şi încredere în mediul în care trăieşte.  Alăptarea la cerere nu este doar hrană, este siguranţă, este contact emoţional şi contribuie foarte mult la formarea emoțională a viitorului adult.

Notă - Atașamentul este nevoia ființei umane de a forma și întreține legături emoționale puternice față de alți oameni. Conform teoriei atașamentului la baza oricărei relații emoționale interumane se află legătura timpurie mamă-copil. (sursa notei)

Ce simte un copil atunci când este înțărcat brusc? Care pot fi urmările pe termen scurt și pe termen lung?

Dacă ne uităm din punct de vedere istoric, aceasta necesitate a înţărcării rapide a copiilor a venit odată cu industrializarea și dezvoltarea economică. Pentru că femeile au devenit o forţă de muncă importantă şi profitabilă, societatea nu -şi mai permite ca acestea să fie în concedii de maternitate prelungite, au apărut curente întregi care susţin nevoia de independenţă a copilului şi nici psihologia clasică nu a fost de mare ajutor în acest domeniu. Nu trebuie să uităm că majoritatea specialiştilor din acele vremuri erau bărbaţi şi înţelegerea funcţionară a corpului uman era foarte rudimentară.

Adriana Boroș

Ceea ce ne arată experienţa de foarte mulţi ani şi mai ales studiile neurologice este că:

-         înţărcatul brusc este o traumă emoţională majoră pentru copil şi pentru mamă. Acest efect vine din cauza decizie unilaterale a mamei de a înceta alăptarea, proces în care copilul nu este luat în calcul şi acesta poate doar să se supună la un moment dat. Înţărcarea bruscă prin lăsarea copilului pe o perioadă de timp la bunica este un factor agravant, pentru că pe lângă faptul că copilul este lipsit de sân şi sursa lui de alinare şi de hrană, este lipsit brusc şi de prezenţa mamei. Aceste acţiuni zdruncină profund sentimentul de încredere dintre mamă şi copil (nevoie fundamentală pentru a dezvolta un ataşament sigur). Acest sentiment este foarte greu de redobândit și are urmări care se văd în timp. De multe ori copiii înţărcaţi brusc vor manifesta la diferite vârste anxietate de separare mai mare, la vârste mici vor avea un regres în dezvoltare, vor fi foarte dependenţi sau din contră prea detaşaţi de adulţii din viaţa lor, va fi mai greu să stabilim relaţii de comunicare şi să construim o relaţie armonioasă cu copiii noştri. Aceste efecte se pot vedea doar la adolescenţă când toate emoţiile se amplifică.

Ştiu că mulţi din cei care vor citi acest articol, vor spune că exagerez, că şi noi am trecut prin asta. Aşa că îi invit să se uite cu deschidere şi obiectivitate la relaţia pe care au avut-o cu părinţii sau cum arată ea în prezent. Şi dacă există sentimentul de încredere şi siguranţă faţă de aceştia. Şi câtă comunicare şi deschidere a fost de-a lungul timpului în relaţia lor.

Sigur că pe lângă înţărcare bruscă mai pot fi mulţi factori care să construiască sau să distrugă acest sentiment de securitate, dar nu putem să mai susţinem că acţiunile nostre nu au efecte asupra copiilor noştri. Este timpul să ne asumăm aceste lucruri, pentru că astfel putem salva relaţia noastră pe viitor cu propriii copii.

-         - Efecte fiziologice. Acestea sunt legate de faptul că laptele matern produce anticorpii necesari pentru copil să se vindece sau chiar să-l protejează de infecţii. Stresul emoţional este demonstrat că scade capacitatea de apărare a organismului şi din aceste două motive, copilul devine mult mai expus la îmbolnăviri.

Unele mame se tem că alăptarea îndelungată ar putea afecta psihologic copii (mai ales băieții) ce crezi în acest sens?

Cred că aceste temeri vin din faptul că noi nu avem o relaţie sănătoasă şi echilibrată cu corpul nostru şi cu sexualitatea noastră. Trăind în societăţi în care trebuia să ne ascundem cât mai mult corpul nostru, în societăţi în care procese fiziologice normale ca urina şi scaunul nu pot fi discutate şi sunt pe undeva ruşinoase (mai ales când vine vorba de femei), în societăţi care au transformat sânii femeilor în simbol sexual, este pe undeva normal să ne punem astfel de întrebări. 





Eu cred că o relaţie relaxată cu toate părţie corpului nostru şi insuflarea unei astfel de atitudini şi în copiii noştri, va evita multe frustrări şi copiii noştri vor creşte într-o relaţie normală cu propriul corp.

În momentul în care ne decidem să încetăm alăptarea cum ar trebui să explicăm acest lucru copilului?

Este foarte important ca atunci când am luat această decizie, să fie una a noastră. Pentru că simţim că această etapă din viaţa noastră împreună cu copilul s-a încheiat şi suntem gata să mergem mai departe. Astfel, trebuie să fim sigure că nu există presiuni exterioare şi că decizia este, exclusiv, a noastră.  Copiii noştri simt cât de autentici suntem în relaţia cu ei. Şi atunci când transmitem mesajele sincere, aceştia sunt mult mai dispuşi să colaboreze. Pentru că simt emoţia noastră şi empatizează cu noi.

Este important să vorbim cu ei şi să îi pregătim, să le spunem ce urmează să se întâmple şi de ce, în cuvinte sincere şi deschise. Nu trebuie să ne fie frică să le spunem copiilor ce simţim. Pentru că asta îi învaţă să vorbească despre ce simt ei şi să fie sinceri cu ei şi cu emoţiile lor.

Încetarea alăptării treptată, blândă, este suportată mai ușor de copil, din punct de vedere psihologic?

Înţărcarea treptată îi oferă atât copilului, cât şi mamei acea perioadă de adaptare şi trecere la o nouă etapă. Le dă timp să găsească alte modalităţi de alinare, de conectare sau de adormire. Câştigăm acel timp pentru a reconstrui rutine, încet, încet respectând ritmul atât al mamei, cât şi al copilului. Înţărcarea bruscă este o rupere de ritm şi de armonie şi de cele mai multe ori o facem fără să avem un plan de acţiune sau o facem crezând că asta ne va ajuta. Şi asta de multe ori nu ne ajută deloc. Pentru că orice rupere de ritm necesită o perioadă lungă de reconstruire. Dar acum pe lângă această perioadă de reglare, avem si partea emoţională pe care trebuie să o gestionăm.

Cred că o înţărcare treptată este în primul rând respectuoasă şi îi transmite copilului că şi nevoiel lui sunt ascultate şi că decziile nu se iau unilateral şi este mai corectă inclusiv faţă de mamă, care va avea timp să proceseze aceste schimbări şi să se pregătească pentru etapele care urmează.

sursa foto: pinterest.com; arhivă personală Adriana Boroș.

Anastasia Popescu