„Bebe plângea întruna, mă hrănea soacra mea cu lingura, în timp ce eu eram întinsă în pat cu bebelușul la sân”
Povestea de alăptare a Cristinei Moga
 |
| foto: Irina Spinei |
Cristina Moga este cea de-a treia eroină a proiectului Mămica Alăptează și a fotografei Irina Spinei „Povestiri adevărate”. Are un băiețel e 3 luni, dar a făcut față deja la o mulțime de provocări în alăptare, de la furia laptelui și fisuri mamelonare, până la alimentarea mixtă a bebelușului. Dar din fericire, micul omuleț a fost destul insistent încât să refuze biberonul cu lapte praf și să aleagă sânul. Debusolată în o mulțime de recomandări utile sau mai puține pe care le-a primit tânăra mămici, a reușit să revină la alăptarea exclusivă datorită fiului.
Povestea mea de alăptare a început la câteva clipe după venirea pe lume a băiețelului nostru. Pe atunci, nimic nu prevestea situația la care am ajuns câteva săptămâni după naștere.
La o zi și jumătate după naștere, mi se întăriseră sânii, piciul nu putea suge era foarte dificila atașarea lui la sân, eu pe atunci încă neștiind cum se atașează corect bebelușul la sân ca să sugă eficient.
Asistentele care erau de garda veneau doar dacă le chemam și fără ca să spună cum să îl atașez corect pe micuț, îl lipeau de sânul meu și îmi spuneau sa nu apăs sânul în zona năsucului, să aibă cu ce respira. La câteva minute după asta, el adormea, iar eu îl vegheam, fără să fi înțeles dacă a mâncat sau nu.
 |
| foto: Irina Spinei |
Una din asistente mi-a recomandat-o pe o colega de-a ei ca fiind specialistă în masarea sânilor în cazuri ca al meu. Eu, fără ezitare, am apelat la așa-zisul specialist.
A urmat o noapte de coșmar, la un interval de 2 ore o chemam și mă ajuta să storc sânul, am suportat niște dureri groaznice, în urma cărora curgeau câteva picături de colostrum, (nota redactorului: storsul sânilor nu trebuie să fie însoțit de durere) pe care îl ofeream lui bebe cu o seringă fără ac. Cred că într-a patra zi de la naștere, când eram deja acasă, a venit laptele, dar la câteva ore s-a instalat și furia laptelui. Aveam niște sâni tari ca pietrele și foarte dureroși, reușeam sa îi storc doar dacă făceam comprese calde sau în duș.
Dificultățile cu care m-am confruntat au fost rănile la mameloane și furia laptelui. Storceam cât de mult puteam, ziua și noaptea, ca peste vreo 5 zile să treacă această perioadă, dar au rămas rănile la mamelon care mă dureau groaznic, alăptam cu sânge – la propriu. Am reușit să le tratez doar după ce am apelat la un consultant în alăptare – Ludmila – care m-a învățat cum să îl atașez corect pe bebe ca să poată mânca și să dispară disconfortul.
Tot ea mi-a arătat și diferite poziții de alăptat pe care eu nu le știam sau poate știam câte ceva, dar nu eram în stare să le aplic, pentru că îmi era frica să nu îi creez disconfort celui mic și eram nesigură pe mine în tot ceea ce privește bebelușul. Ludmila mi-a mai arătat și diferite poziții de purtat bebelușul.
 |
| foto: Irina Spinei |
La săptămâna a doua de viață a bebelușului am mers la pediatru. Pierdusem 200 de grame de la greutatea cu care ieșisem din maternitate. Medicul mi-a spus să îi dau să mănânce dintr-un sân, iar pe al doilea să-l storc și să i-l administrez cu seringa, nu mai țin minte care a fost motivul din care mi-a zis să procedez așa. Am venit acasă și când stoarceam, curgeau doar câțiva mililitri, nici vorbă de lapte stors.
Bebe plângea întruna, stăteam cu el la sân 24/24, doar cu pauza pentru baie, mâncam pe fugă sau câteodată mă hrănea soacra mea cu lingura, în timp ce eu eram întinsă în pat cu bebelușul la sân. Dormea 10 minute după ce mă mișcam de lângă el. Concluzia mea – bebe e flămând și nu poate să doarmă. Soluția – lapte praf.
Și de la două săptămâni am început să îl hrănim și cu lapte praf. Începeam cu sân și îi dădeam apoi supliment. La 2 luni, bebe mânca sân și 120 ml lapte praf. La fiecare 2 săptămâni eram la control și lua în greutate perfect.
Între mesele cu biberon, care erau o data la 3 ore, îi dădeam sânul de fiecare dată când plângea. Nu știam altfel cum să îl liniștim.
A început să vomite câte puțin, dar de foarte multe ori pe zi – pediatrul ne-a prescris tratament și mi-a zis să nu îi mai dau sân între mese, ceea ce pentru noi era cam dificil, pentru că dacă plângea, noi nu reușeam să îl liniștim decât dacă îi dădeam sânul. Mai târziu, pe la 2 luni și o săptămână, bebe a început să refuze biberonul.
A fost treptat, de la 120 ml au urmat câte 80 ml, apoi 60 ml, apoi a refuzat de tot biberonul pe timp de noapte, apoi a urmat refuzul și pe timp de zi. Mânca o dată sau maxim de două ori pe zi câte 30-40 ml de lapte praf.
 |
| foto: Irina Spinei |
Evident, eram speriați că bebelușul e flămând, ca să nu îl deshidratăm etc. Cam la o săptămână de la așa-zisa grevă contra biberonului, copilul a făcut otită și infecție urinară. Am mers de urgență la consultație la domnul Stratulat.
Și la vaietele noastre că bebe refuză să mănânce lapte praf, dumnealui a zis „Foarte bine, acum este momentul să reîncepeți să îl hrăniți doar cu sân”. La care noi, foarte nedumeriți, am spus „Bine, dar ce facem dacă el nu se satură și nici biberonul nu îl acceptă?” Dumnealui m-a sfătuit sa fac comprese calde de cel puțin 3 ori pe zi. La 10 zile de realimentare exclusiv la sân, bebelușul a adăugat 300 gr.
Eram cea mai fericita când am văzut cifrele indicate pe cântar. Eram tot la domnul Stratulat la control, după ce trataserăm otita și infecția urinară.
Avem aproape 3 săptămâni de alimentare exclusivă la sân, încă nu știu ce va arăta cântarul, dar am eu intuiția că totul va fi bine și voi continua alăptatul. Îmi doresc extrem de mult să alăptez cel puțin un an, mai târziu deja cum va vrea Dumnezeu.
Pe toată perioada asta de reîncepere a alimentării exclusive la sân, eram mereu speriată și mă gândeam dacă lui bebe îi ajunge, dacă se satură. Îmi era frică să nu se deshidrateze, eram într-o teamă continuă care încă mai persistă. Toți cei apropiați m-au susținut și m-au ajutat. Soțul meu a fost primul care a contribuit. A fost și este tot timpul alături.
Vreau sa îi mulțumesc și Ludmilei, consultant Mămica Alăptează, care a venit îndată ce am chemat-o, mi-a răspuns la toate întrebările mele, oricare erau ele. Aveam o sumedenie de nedumeriri și frici pe care ea a știut să le înlăture și să îmi insufle curaj și încredere.
Acum copilul are 3 luni și cred că simțim puseul de creștere. Este mai agitat, plânge, mănâncă mai puțin. Dar sunt încrezătoare că este doar o perioadă și va trece, după care voi putea să mă bucur de momentele petrecute alături de bebelușul meu.
De proiectul Mămica Alăptează am aflat de pe internet, încă de pe timpul când eram însărcinată și urmăream grupul de pe Facebook „ASK A MOM”. Am apelat prima data la consultantul în alăptare la câteva zile de la naștere.
 |
| foto: Irina Spinei |
Pot să zic că, odată cu încheierea primei consultații din partea Ludmilei Caracalcev, am prins mai mult curaj nu numai la capitolul alăptare, dar și la cel de îngrijire a copilului. Pe această cale, vreau sa îi mulțumesc mult pentru susținere, încurajare și sfaturile pe care mi le-a dat.
Mulțumesc proiectului Mămica Alăptează, mulțumesc că existați, că sunteți prompte la cererile celor mai neexperimentate la acest capitol, atât fizic, cât și online. Cred că faceți o muncă ce va fi tot timpul căutată și apreciată. Vă mulțumim!
Fotografă:
