Prin greutăți spre ... alăptat. Cum a reușit Ecaterina Bandurova să transforme alăptatul din chin în plăcere

Prin greutăți spre ... alăptat. Cum a reușit Ecaterina Bandurova să transforme alăptatul din chin în plăcere

foto: Irina Spinei

Liniștea amiezii era diluată de un sunet dulce, ușor alert. Întreg Universul părea undeva departe, iar singurii oameni care existau erau ei. Ea și El. De patru luni încoace, viața Ecaterinei Bandurova a luat o cu totul altă turnură. Diminețile sunt mai pline, serile mai frumoase, iar scurgerea timpului se oglindește în ochii băiețelului ei – Gherman.

foto: Irina Spinei

De când se ține minte Ecaterina își dorea să fie mamă, să-și țină copilașul în brațe, să-i ofere toată căldura și dragostea de care are nevoie și mai ales – să-l alăpteze. Anume procesul alăptării i se părea extrem de important pentru creșterea și dezvoltarea pruncului său, mai ales în condiițile în care ea a fost privată în copilărie de această oportunitate.

„Eu nu am fost alăptată și am simțit pe propria-mi piele ce înseamnă o imunitate scăzută. Am citit o groază de informații despre importanța alăptării, dar și despre superioritatea laptelui matern în comparație cu laptele praf”, spune Ecaterina.

Totuși, acestea au fost doar o parte dintre argumentele care au determinat-o pe tânăra mămică să fie consecventă în demersul alăptării:

„Mi-am dorit o relație specială cu bebelușul meu. Mi-am dorit ca el să simtă cât de mult îl iubesc și cât de implicată sunt în creșterea lui. Alăptatul este un adevărat ritual de comunicare între mamă și copil. Datorită alăptării am ajuns să-mi înțeleg mai bine bebelușul și să fiu mai conectată la dorințele lui”.

Ecaterina  mărturisește că îi place să-și  alăpteze pruncul și este de părere că decizia de a-i oferi unui bebeluș lapte matern este o dovadă de responsabilitate.

„Până nu mi-am pus copilul la piept, nu am simțit nicio legătură specială cu el. Eram convinsă că după ce voi naște voi reveni rapid la muncă, și-mi voi lăsa bebelușul în grija bunicilor. Totul s-a schimbat în clipa în care l-am atașat la piept. A început să mănânce atât de dulce, și apoi la fel de dulce a adormit, încât eu m-am îndrăgostit iremediabil. Și apoi, nimic nu se compară cu acele clipe când îl vezi cu lăptic pe față și simțit cum pielea lui miroase a lapte și a tine” explică tânăra mămică.

Totuși, pentru Ecaterina experiența alăptării nu a fost întotdeauna una plăcută. Încă din primele zile după naștere, femeia a început să simtă dureri atunci când încerca să-și pună copilul la piept. La maternitate nu i-a explicat nimeni cum se atașează corect pruncul, astfel că fiecare tentativă de a-și hrăni puiul era asociată cu un adevărat coșmar.

foto: Irina Spinei

„Când au apărut colicii, am început să-mi storc laptele și să adaug în el picături împotriva colicilor. Cu timpul bebelușul lua din ce în ce mai greu sânul. Datorită sfaturile unui consultant în alăptare am reușit să trec peste acel impas”, povestește femeia.

Când credea că, în sfârșit, alăptarea a pornit pe drumul cel bun, o altă piedică a apărut în calea tinerei mame și a copilului ei.

„S-a întâmplat un incident care ar fi putut să pună capăt definitiv procesului de alăptare. Gherman m-a lovit cu piciorușul la sân, iar din cauza asta a început să mi se ridice temperatura corpului. Pentru că la câteva ore distanță nici nu puteam să mă ridic din pat, soțul m-a dus la spital. Medicii au constatat că temperatura corpului  este critică și mi-au administrat antibiotic. În urma loviturii, laptele devenise extrem de puțin, iar copilul pur și simplu nu se sătura. Pediatrul mi-a recomandat să-l alimentez exclusiv cu lapte praf, și m-a asigurat că formula de lapte nu este cu nimic mai prejos decât laptele matern”, îmi amintește Ecaterina.

Chiar dacă a început să-și hrănească bebelușul cu formula de lapte, tânăra și-a propus să revină cu orice scop la alăptat. În principal a început să-și atașeze  bebelușul la piept cât de des a fost posibil.

„Pentru că noaptea bebelușul nu voia să ia sânul, puneam alarma la fiecare trei ore și-mi storceam sânii. A fost o perioadă extrem de grea. Avem o stare cronică de somnolență, și simțeam multă presiune asupra mea. Cu siguranță aș fi căzut în depresie dacă nu aș fi întâlnit-o pe Alina Șmurun, consultantul în alăptare„Mămica Alăptează”. Ea m-a susținut și mi-a oferit sfaturi prețioase”, spune Ecaterina cu recunoștință în voce.

foto: Irina Spinei

Astfel, în scurt timp laptele matern a devenit suficient, iar laptele praf a devenit trecut. Provocarea a de a alăpta în tandem cu alte mămici a fost o experiență plăcută pentru Ecaterina, mai ales pentru că femeia are o anumită  experiență în acest sens.

„Am mai multe prietene care alăptează. Ieșim deseori la plimbare împreună. Cândva mă incomoda mult alăptatul în public, dar conștientizând că nu sunt singură am trecut peste sentimentul de jenă. Se întâmplă că stăm trei mămici pe o bancă în parc și alăptăm concomitent”, povestește mămica.

Își privește cu drag puiul dolofan care mănâncă liniștit la pieptul ei. Mintea îi este liberă iar inima îi este împăcată pentru că a reușit să treacă peste toate greutățile pentru a-i oferi copilului său cea mai bună parte din ea.


Irina Harea-Mardari

Fotografă: