miercuri, 15 august 2018

Prin greutăți spre ... alăptat. Cum a reușit Ecaterina Bandurova să transforme alăptatul din chin în plăcere




Prin greutăți spre ... alăptat. Cum a
reușit Ecaterina Bandurova să transforme alăptatul din chin în plăcere







foto: Irina Spinei



Liniștea amiezii era diluată de un sunet
dulce, ușor alert. Întreg Universul părea undeva departe, iar singurii oameni
care existau erau ei. Ea și El. De patru luni încoace, viața Ecaterinei
Bandurova a luat o cu totul altă turnură. Diminețile sunt mai pline, serile mai
frumoase, iar scurgerea timpului se oglindește în ochii băiețelului ei –
Gherman.















foto: Irina Spinei


De când se ține minte Ecaterina își dorea
să fie mamă, să-și țină copilașul în brațe, să-i ofere toată căldura și
dragostea de care are nevoie și mai ales – să-l alăpteze. Anume procesul
alăptării i se părea extrem de important pentru creșterea și dezvoltarea
pruncului său, mai ales în condiițile în care ea a fost privată în copilărie de
această oportunitate.







„Eu nu am fost alăptată și am simțit pe
propria-mi piele ce înseamnă o imunitate scăzută. Am citit o groază de
informații despre importanța alăptării, dar și despre superioritatea laptelui
matern în comparație cu laptele praf”, spune Ecaterina.







Totuși, acestea au fost doar o parte dintre
argumentele care au determinat-o pe tânăra mămică să fie consecventă în
demersul alăptării:







„Mi-am dorit o relație specială cu
bebelușul meu. Mi-am dorit ca el să simtă cât de mult îl iubesc și cât de
implicată sunt în creșterea lui. Alăptatul este un adevărat ritual de comunicare
între mamă și copil. Datorită alăptării am ajuns să-mi înțeleg mai bine
bebelușul și să fiu mai conectată la dorințele lui”.









Ecaterina  mărturisește că îi
place să-și  alăpteze pruncul și este de părere că decizia de a-i
oferi unui bebeluș lapte matern este o dovadă de responsabilitate.







„Până nu mi-am pus copilul la piept, nu am
simțit nicio legătură specială cu el. Eram convinsă că după ce voi naște voi
reveni rapid la muncă, și-mi voi lăsa bebelușul în grija bunicilor. Totul s-a
schimbat în clipa în care l-am atașat la piept. A început să mănânce atât de
dulce, și apoi la fel de dulce a adormit, încât eu m-am îndrăgostit
iremediabil. Și apoi, nimic nu se compară cu acele clipe când îl vezi cu lăptic
pe față și simțit cum pielea lui miroase a lapte și a tine” explică tânăra
mămică.







Totuși, pentru Ecaterina experiența
alăptării nu a fost întotdeauna una plăcută. Încă din primele zile după
naștere, femeia a început să simtă dureri atunci când încerca să-și pună
copilul la piept. La maternitate nu i-a explicat nimeni cum se atașează corect
pruncul, astfel că fiecare tentativă de a-și hrăni puiul era asociată cu un
adevărat coșmar.












foto: Irina Spinei






„Când au apărut colicii, am început să-mi
storc laptele și să adaug în el picături împotriva colicilor. Cu timpul
bebelușul lua din ce în ce mai greu sânul. Datorită sfaturile unui consultant
în alăptare am reușit să trec peste acel impas”, povestește femeia.




Când credea că, în sfârșit, alăptarea a
pornit pe drumul cel bun, o altă piedică a apărut în calea tinerei mame și a
copilului ei.







„S-a întâmplat un incident care ar fi putut
să pună capăt definitiv procesului de alăptare. Gherman m-a lovit cu piciorușul
la sân, iar din cauza asta a început să mi se ridice temperatura corpului.
Pentru că la câteva ore distanță nici nu puteam să mă ridic din pat, soțul m-a
dus la spital. Medicii au constatat că temperatura corpului  este
critică și mi-au administrat antibiotic. În urma loviturii, laptele devenise
extrem de puțin, iar copilul pur și simplu nu se sătura. Pediatrul mi-a
recomandat să-l alimentez exclusiv cu lapte praf, și m-a asigurat că
formula de lapte nu este cu nimic mai prejos decât laptele matern”, îmi
amintește Ecaterina.







Chiar dacă a început să-și hrănească
bebelușul cu formula de lapte, tânăra și-a propus să revină cu orice scop la
alăptat. În principal a început să-și atașeze  bebelușul la
piept cât de des a fost posibil.







„Pentru că noaptea
bebelușul nu voia să ia sânul, puneam alarma la fiecare trei ore și-mi storceam
sânii. A fost o perioadă extrem de grea. Avem o stare cronică de somnolență, și
simțeam multă presiune asupra mea. Cu siguranță aș fi căzut în depresie dacă nu
aș fi întâlnit-o pe Alina
Șmurun
, consultantul în alăptare„Mămica Alăptează”. Ea m-a
susținut și mi-a oferit sfaturi prețioase”, spune Ecaterina cu recunoștință în
voce.







foto: Irina Spinei






Astfel, în scurt timp laptele matern a
devenit suficient, iar laptele praf a devenit trecut. Provocarea a de a alăpta
în tandem cu alte mămici a fost o experiență plăcută pentru Ecaterina, mai ales
pentru că femeia are o anumită  experiență în acest sens.




„Am mai multe prietene care alăptează.
Ieșim deseori la plimbare împreună. Cândva mă incomoda mult alăptatul în
public, dar conștientizând că nu sunt singură am trecut peste sentimentul de
jenă. Se întâmplă că stăm trei mămici pe o bancă în parc și alăptăm
concomitent”, povestește mămica.






Își privește cu drag puiul dolofan care
mănâncă liniștit la pieptul ei. Mintea îi este liberă iar inima îi este
împăcată pentru că a reușit să treacă peste toate greutățile pentru a-i oferi
copilului său cea mai bună parte din ea.






Irina Harea-Mardari







Fotografă:


























Săptămâna Mondială a Alăptării 2022

Alăptarea reprezintă cel mai natural început de viață Pentru al 8lea an la rând echipa Mămica Alăptează a celebrat Săptămâna Alăptării prin ...