„Decalogul unei mame” din inima Angelei Stafii
Angela Stafii este life coach și mama unei adolescente de
16 ani, pe nume Dumitrița Milena. Angela a fost cea care, mai bine de 10 ani în
urmă, a citit, a căutat, a încercat și, pe alocuri, a greșit. Nu se sfiește să-și
recunoască greșelile și acesta e un lucru prețios pentru cei care aleg să o
asculte și se lasă ascultați de ea. Angela Stafii are o experiență vastă de
lucru cu mamele și cu durerile lor, de aceea decalogul ei are rădăcini în mai
multe destine.
„Decalogul unei mame” din inima Angelei Stafii
Porunca I
– Copilul tău nu este Dumnezeul tău.
Porunca
II – Fii adevărată cu copilul tău.
Porunca
III – Iubește.
Porunca
IV – Dansează.
Porunca V
– Ai încredere.
Porunca
VI – Spune „nu”.
Porunca
VII – Nu încurca acceptarea cu delăsarea.
Porunca
VIII – Vorbește pe limba lui.
Porunca
IX – Termină cu prostiile.
Porunca X
– Tu nu ești Dumnezeul copilului tău.
Porunca I
- Copilul tău nu este Dumnezeul tău
Atunci
când naștem copii, uităm că noi suntem cele care i-au născut și nu invers. Îi
idealizăm, îi transformăm în mici dumnezei și învățăm să ne rugăm la ei ca la
Tatăl nostru ceresc. Doar că extragem din actul rugăciunii sacrul. Și atunci
copilul preia controlul, dar și responsabilitatea pe care o avem noi, ca mame. Am
făcut așa și am greșit. Și m-am schimbat. Dacă tu ca mamă îl vezi pe copilul
tău ca pe un dumnezeu, ce va crede el despre sine? Pentru ce fel de viață îl
pregătești? Ce pui pe umerii lui? Cine de cine mai are grijă?
Porunca
II - Fii adevărată cu copilul tău
Am
văzut multe mame care se ascund în baie și plâng. Am văzut mame care își înghit
furia, tristețea și slăbiciunea pentru ca să nu fie văzute. Copilul meu a
simțit întotdeauna ce e în spatele unui zâmbet prefăcut. Atunci când ești tu, așa cum ești – îți înveți copilul să nu se ascundă. Iubirea nu este ascundere,
ci este deschidere și vulnerabilitate. Eu nu îmi doresc un copil care să îmi
vadă doar strălucirea, ci și umbrele, și tot întunericul. Pentru că eu sunt
mama lui. Cea mai adevărată mamă pentru el.
Porunca
III - Iubește
Când
eram mică, mama și tata nu mă prea pupau. Mai târziu am crescut. Tata îmi zicea
că nu își va arăta niciodată iubirea lui, pentru ca să nu mi se urce la cap.
Poate tata avea dreptate. Dar mai degrabă asta m-a făcut să caut tot timpul
atenția oamenilor. Orice gest conta pentru mine. Orice privire. Orice răspuns.
Am devenit dependentă de opinia altora. Nu îl învinuiesc pe tata. El m-a ajutat
să fiu propriul meu centru și să mă bucur de prezența mea și de iubirea mea.
Tata m-a învățat iubirea nevorbită. Pupatul în timpul nopții, mângâiatul în
timpul somnului. Indiferent cum decizi să îți iubești copilul – fă-o. Pentru că
așa va învăța să se iubească. Sau pur și simplu – iubește-l. Va ști.
Porunca
IV - Dansează
Cea
mai frumoasă amintire din copilăria mea este cum dansam noi în patru. Tango și
vals. Tata dansa cu mine și mama cu fratele meu. Acum suntem amândoi foarte
buni dansatori. Chiar și cu viața. Dansul îl învață pe copil să își cunoască
propriul corp, să fie flexibil și să se bucure. Când fiica mea era mică, dansam
cu ea prin casă. O luam în brațe și o roteam toată casa. Așa fata mea a învățat
că în casa noastră este lumină, siguranță și bucurie. Și că este iubită.
Porunca V
- Ai încredere
Când
eram copil, părinții mei au avut încredere în mine. Cred că acum pentru acest
lucru simt cea mai mare recunoștință. Mi-am luat propriile decizii, mi-am făcut
propriile cucuie și am învățat că pentru orice există consecințe. Dar și că pot
avea încredere în capacitatea mea de a lua decizii. Așa fac și cu fiica mea. Poate
are multe cucuie, mai mari sau mai mici. Dar sunt ale ei. Eu stau dreaptă
alături de ea și am încredere că vine un moment în care drumul pe care o va lua
– va fi drumul ei. Și că nu va căra după sine bagajul meu, insecuritățile mele
și rănile mele.
Porunca
VI - Spune nu
Îmi
era frică să îmi refuz copilul. De câte ori am făcut asta – de atâtea ori ea a
suferit. Și da, nu e vorba de stabilirea limitelor, ci de a spune un „Nu” ferm
de mamă care știe ce se întâmplă și în care ea poate avea încredere. Când o
facem pe diplomații cu copiii noștri – ei învață că așa trebuie. În viață vor
întâlni și oameni care spun „Nu”, și oameni care nu înțeleg limbajul „politic
corect”. Se vor simți respinși sau vor claca în comunicare. Există un timp
pentru limbajul ferm și diplomat și există un timp pentru a spune „nu”. Aceasta
este lecția pe care eu abia acum o învăț. Din păcate.
Porunca
VII - Nu încurca acceptarea cu delăsarea
Credeam,
de multe ori, că acceptarea este punctul suprem al iubirii. Un fel de culme a
marii iubiri, pe care o mamă o poate avea pentru copilul ei. O mamă poate fi
puternică și blândă în același timp. O mamă poate să își accepte copilul, dar
să fie și nemulțumită. Ai dreptul să nu fii mulțumită de comportamentul și
trăsăturile copilului tău. Asta nu înseamnă că nu îl iubești, că nu îl accepți.
Asta înseamnă că îți pasă.
Porunca
VIII - Vorbește pe limba lui
Fiecare
dintre noi are o vârstă și un limbaj. Tu ești mare, copilul tău este mic. Mai
mic decât tine, chiar dacă tu ai 70 și copilul tău 50 de ani. Limba pe care o
vorbește copilul tău exprimă necesitățile lui, inclusiv emoționale. Învață-i
limba. Va simți că tu ai intrat în lumea lui și îl ții în siguranță, indiferent
de locul unde se află și vârsta pe care o are. Învață să îl asculți în tăcere
și să fii prezentă cu el. Ori de câte ori are nevoie.
Porunca
IX - Termină cu prostiile
Dacă
tu… atunci eu... „Dacă faci asta – primești asta” – este o porcărie. Astfel
copilul tău învață că orice este posibil și negociabil. Mai târziu va aplica cu
tine aceleași tehnici. Nu face copilului tău ceea ce nu vrei să ți se facă ție.
Lasă de-o parte cărțile și sfaturile altor mame. Tu știi cum să faci ca fiul
tău / fiica ta să te audă și să te înțeleagă. Tehnicile funcționează până în
adolescență. Apoi se întoarce macazul. Este valabil pentru mine. Sper ca pentru
voi să nu fie.
Porunca X
- Tu nu ești Dumnezeul copilului tău
Ca
mamă, am crezut că eu sunt singura din lume care își iubește atât de tare
copilul ei. Și asta m-a făcut să mă simt singură și neputincioasă. Pentru că
apar situații în care realizezi că nu tu ești cea care poate să își ajute fiica
sau fiul. Dacă ai încredere că Ziditorul îți poartă pruncul în brațe – așa va
fi. Și atunci tu nu îți vei iubi mai tare copilul decât pe El. Și nici copilul
tău nu se va agăța de tine și nu va deveni dependent de alții la maturitate.
Copilul tău va ști că iubirea este în inima lui și că este purtat în brațe de
cineva care nu îl va scăpa niciodată.
foto: Natalia Garbu
