spitale.md

Saturday, March 18, 2017

„Decalogul unei mame” din inima Iuliei Linga

„Decalogul unei mame” din inima Iuliei Linga



Iulia Linga este mamă a doi copii, Dominic, de 3 ani și 6 luni, și Eva ,care abia a împlinit 10 luni. Iulia este o mamă care se informează mult, dar totodată caută propria cale, cea care este potrivită pentru ea și familia ei. Iulia este mama care încheie proiectul Mămica Alăptează - „Decalogul unei mame”, fiind cea de-a zecea mamă care a scris cele 10 porunci ale maternității.



„Decalogul unei mame” din inima Iuliei Linga


Porunca I - Întreabă-te.
Porunca II - Tot ce cred că fac pentru copii, fac, de fapt, pentru mine.
Porunca III - Copiii mei nu îmi aparţin.
Porunca IV - Cu cât mai mari sunt aşteptările, cu atât mai mare va fi dezamăgirea.
Porunca V - Tot ce se întâmplă are sens pozitiv.
Porunca VI - Acordă-ţi timp pentru propria fericire.
Porunca VII - Răspunsurile şi soluţiile de-a gata nu ajută pe nimeni.
Porunca VIII - Inima ştie tot.
Porunca IX - Armonia în cuplu tot face parte din parenting.
Porunca X - A fi părinte este o artă.




Porunca I - Întreabă-te.
Educaţia este mai mult un drum spre sine decât spre copil. „Ce se întâmplă cu adevărat?”, „Ce încearcă să-mi spună copilul cu acest comportament?”, „Care este adevărata cauză a nemulţumirii mele?”, „Ce îmi oglindeşte copilul din ceea ce nu vreau să accept?”, „Acţionez din dragoste sau din frică acum?”, „Sunt sinceră cu mine în ceea ce fac?”, „Duce comportamentul meu la întărirea relaţiei mele cu copiii?”, „De ce îmi este frică?” şi multe alte întrebări trebuie puse pentru a ajunge la o relaţie conştientă, mai întâi cu sine, apoi cu copilul.

Porunca II - Tot ce cred că fac pentru copii, fac, de fapt, pentru mine.
Tot ceea ce cerem noi de la copii este pentru a ne simţi bine noi, părinţii. Chiar şi naştere le-am dat tot pentru că într-o zi am simţit un gol în inimă sau am vrut să simţim acele emoţii de a fi părinte. Conştientizarea acestui fapt aduce cu sine înţelegerea că toate aşteptările legate de viaţa copiilor sunt doar ale mele şi nu au nimic cu viaţa reală.

Porunca III - Copiii mei nu îmi aparţin.
Copiii mei nu îmi aparţin. Simplul fapt că natura a creat, prin mine, încă un om nu îmi dă dreptul de a trăi în locul lui. Copiii trebuie să aibă libertatea de a alege, de a greşi, de a începe propriul drum. Părintele trebuie să fie un mentor care câştigă respectul copiilor prin autenticitate, nu prin umilire, înjosire, obligare. Respectul și dragostea nu pot fi impuse.



Porunca IV - Cu cât mai mari sunt aşteptările, cu atât mai mare va fi dezamăgirea.
Cu cât mai mari vor fi aşteptările, cu atât mai mare și dezamăgirea. Aceasta este o lege a universului, care ne învaţă pe noi să acceptăm viaţa aşa cum este. Sigur că putem să vrem multe pentru copii, dar scenariul vieţii se poate desfăşura diferit de cel scris de noi. Acolo unde renunţăm la aşteptări, se întâmplă minuni.

Porunca V - Tot ce se întâmplă are sens pozitiv.
Tot ce se întâmplă are sens pozitiv. Călătoria în viaţă alături de copii nu presupune o luptă, ci un antrenament de mărire a performanţelor. Orice situaţie este o provocare de a învăţa ceva nou şi de a deveni mai bun. Este cineva, acolo sus, care are grijă de toţi şi, chiar dacă nu înţelegem de ce se întâmplă anumite lucruri, acceptarea provocării de a creşte aduce doar beneficii.

Porunca VI - Acordă-ţi timp pentru propria fericire.
Acordă-ţi timp pentru propria fericire. O persoană mulţumită de sine, de relaţia de cuplu, de serviciu, de prieteni, de părinţi etc. are multe daruri de oferit copiilor săi. Doar urmându-mi propriile vise pot deveni un model demn de urmat. Jertfirea propriei fericiri nu poate să-i facă fericiţi nici  pe copii. Doar acordându-ţi dreptul la fericire poţi face asta şi pentru alţii.



Porunca VII - Răspunsurile şi soluţiile de-a gata nu ajută pe nimeni.
Răspunsurile şi soluţiile de-a gata nu ajută pe nimeni. Cea mai importantă abilitate pe care aş vrea să o transmit copiilor mei este conexiunea cu înţelepciunea interioară. Acolo sunt toate răspunsurile şi soluţiile autentice. Eu nu sunt cea care oferă răspunsuri, ci acea care pune întrebările corecte.

Porunca VIII - Inima ştie tot.
Inima ştie tot. În orice interacţiune cu alt om sau omuleţ, indicatorul autenticităţii mele va fi inima. Ceea ce simt îmi spune cel mai bine despre cât de corect am procedat. Acolo unde doare inima, este nevoie de a cere iertare. Teorii de parentare sunt multe, dar inima ştie şi mai multe.

Porunca IX - Armonia în cuplu tot face parte din parenting.
Armonia în cuplu tot face parte din parenting. Construind o relaţie frumoasă cu partenerul, setăm programa „armonie” în copiii noştri. Având un exemplu frumos în faţa ochilor, copiii vor tinde să facă la fel peste ani. Orice relaţie frumoasă cere investiţii de timp şi energie, şi noi trebuie să le găsim, pentru că astfel contribuim la bunăstarea şi fericirea întregii familii.



Porunca X - A fi părinte este o artă.
A fi părinte este o artă. Ca şi oricare altă artă, parentarea necesită inspiraţie, conectare cu sine şi cu Divinitatea. Trebuie să ţinem minte că oricât de mulţi ani au trecut de când am devenit părinţi, oricând putem desena un tablou mai frumos. Oricând putem începe un cântec mai melodios. Oricând putem găsi loc pentru mai multă dragoste.






No comments: